Aghiasma Mare, sfinţită o singură dată pe an la Bobotează, se consumă de obicei în primele opt zile după sărbătoare, până pe 14 ianuarie, după care este păstrată de credincioşi ca un obiect sacru. Această apă sfinţită are o putere specială, recunoscută atât prin tradiţie, cât şi prin rugăciunile care însoţesc ritualul, fiind considerată izvor de binecuvântare, vindecare şi ajutor spiritual.
Termenul „aghiasmă” desemnează atât actul de sfinţire a apei, cât şi apa sfinţită în sine. Aghiasma de Bobotează este numită „Mare” tocmai pentru puterea ei deosebită, pe care o subliniază textul rugăciunii: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.
Specialiştii de la Arhiepiscopia Tomisului explică faptul că Aghiasma Mare se păstrează nestricată pentru o perioadă îndelungată, menţinându-şi prospeţimea, curăţenia şi gustul, asemenea apei proaspăt scoase din izvor. Preoţii recomandă ca apa sfinţită să fie păstrată în sticle curate, la loc de cinste în casele credincioşilor.
Consumul se face, de regulă, pe nemâncate, în fiecare zi, până la 14 ianuarie, când se încheie praznicul Bobotezei. De asemenea, aghiasma poate fi administrată şi în zilele de post sever sau la anumite sărbători, însă numai cu binecuvântarea preotului duhovnic şi după spovedanie, potrivit celor transmise de Arhiepiscopia Tomisului.
Preotul Gheorghe Colţea, citat de Trinitas TV, afirmă că aghiasma mare are o putere foarte mare şi rezistă mult timp fără să se strice, fiind sfinţită doar o dată pe an, la Bobotează. El recomandă ca oamenii să ia aghiasmă într-o cantitate suficientă pentru un an întreg, dar să nu fie lacomi sau să testeze puterea aghiasmei prin ispite.
În cazul în care rămâne aghiasmă veche din anii precedenţi, părintele Colţea consideră că nu este indicat să fie consumată, pentru a nu pune în pericol înţelepciunea şi sănătatea credincioşilor, dar şi pentru a nu „ispiti pe Dumnezeu”.
Preotul recomandă ca apa sfinţită rămasă pentru perioade îndelungate să fie turnată într-un râu cu apă curată, ceea ce are efectul de a sfinţi întregul curs de apă. Astfel, cei care se folosesc de acea apă, fie că o beau sau se spală cu ea, se sfinţesc la rândul lor.
O altă variantă indicată este să se toarne aghiasma la rădăcina unui copac. În toate aceste situaţii, este esenţial ca credincioşii să se poarte cu respect faţă de obiectele sfinţite, inclusiv faţă de aghiasmă, deoarece acestea sunt purtătoare de sfinţenie şi har.