Reprezentanții Muzeului Național de Istorie din București resimt o uriașă ușurare în urma anunțului făcut de autoritățile olandeze privind recuperarea coifului de la Coțofenești și a două dintre cele trei brățări dacice sustrase. Directorul Muzeului Național de Istorie, Cornel Ilie, a descris perioada de după dispariția obiectelor ca fiind una extrem de dificilă: „Am trecut vreme de un an şi ceva printr-o traumă. Nu mă feresc de cuvinte, pentru mulţi dintre noi chiar aşa a fost.”, conform datelor furnizate de Observator News.
În acest moment, bunurile de patrimoniu se află într-o locație secretă, sub paza riguroasă a guvernului din Țările de Jos. Procesul de repatriere este unul complex și nu are încă o dată fixă stabilită, deoarece necesită parcurgerea unor etape birocratice și tehnice. Experții celor două instituții muzeale trebuie să examineze piesele, asigurătorul trebuie să actualizeze evaluarea financiară, iar anchetatorii vor decide dacă obiectele mai sunt necesare ca probe în cadrul dosarului penal.
Bogdan Despescu, șeful Poliției Române, a confirmat că au fost deja planificate măsuri speciale de securitate pentru momentul întoarcerii tezaurului în țară: „Resursa din cadrul Jandarmeriei Române va derula activităţi pentru protecţia acestor elemente de tezaur când vor fi aduse în România.”
O analiză preliminară realizată de directorul muzeului Drents indică faptul că brățările dacice sunt într-o stare excelentă, însă coiful a suferit o ușoară deformare după ce a fost scăpat de hoți în timpul jafului. Costurile restaurării vor fi suportate de compania de asigurări care plătise deja o despăgubire de 5,7 milioane de euro după furt. Ministrul Culturii, Istvan Demeter, a explicat mecanismul financiar: „După aceea diferenţa evident se va restitui pentru că este o obligaţie contractuală.”
Experiența acestui incident va schimba modul în care tezaurul României va fi expus în viitor peste hotare. Cornel Ilie a punctat faptul că se va impune prezența obligatorie a pazei umane pentru toate expozițiile externe. Impactul furtului a fost resimțit puternic și de partenerii străini, Harry Tupan, fost director al Muzeului Drents, mărturisind: „Furtul a avut un impact uriaş asupra muzeului. Am stat cu sabia lui Damocles deasupra capului. În primele şase luni, când mă trezeam, acesta era primul gând: unde este Coiful?”
Recuperarea a fost posibilă după ce suspecții aflați în arest au oferit informații despre locul unde au fost ascunse obiectele. Se pare că acestea ar fi fost învelite în prosoape și îngropate. Totuși, a treia brățară dacică rămâne în continuare de negăsit. Jurnalistul de investigație Bas van Sluis a relatat o discuție cu avocatul unuia dintre acuzați, Nico Meijering, care a sugerat ironic că ultima piesă ar putea apărea în timpul procesului, semn că ar putea fi folosită ca monedă de schimb pentru o pedeapsă mai ușoară.
Legislația din Țările de Jos permite negocierea pedepselor în schimbul predării bunurilor furate, însă orice acord de acest tip trebuie validat de către un judecător. Procesul în acest caz este programat să înceapă la data de 14 aprilie.