La 13 ani de la tragicul accident suferit pe terenul de antrenament al echipei FC Utrecht, care i-a cauzat o paralizie ireversibilă, Mihai Neșu se confruntă cu un contrast major între sprijinul oferit de statul român și cel din Olanda. Ajuns la vârsta de 43 de ani, fostul internațional român beneficiază în prezent de resurse financiare care provin în cea mai mare parte din străinătate, conform informațiilor publicate de Cancan.ro.
Veniturile pe care Neșu le primește direct din România sunt extrem de modeste: o pensie de invaliditate în valoare de 500 de lei, la care se adaugă o indemnizație de aproximativ 2.000 de lei pentru însoțitor. Baza financiară care îi asigură traiul și tratamentele este însă pensia de 3.000 de euro oferită lunar de autoritățile olandeze, având în vedere că incidentul din 2011 a fost înregistrat oficial ca accident de muncă în Olanda.
Referitor la discrepanța uriașă dintre sumele primite în țară și nevoile reale ale unei persoane în situația sa, fostul fotbalist a explicat cât de dificilă este supraviețuirea pentru cei care nu au resurse externe:
„Eu iau 500 de lei pe lună și mai ia și ea (n.r. sora sa) vreo 2.000 sau poate mai mult. Hai să spunem că luăm 3.000 amândoi. Practic, eu cu ea ar trebui să trăim de 3.000 de lei și ea să aibă grijă de mine și să îmi dea de mâncare mie și ea să mănânce. Să aibă grijă și de cele medicale. Așa trăiesc alții care n-au posibilități și eu nu pot să zic nimic. Sunt eroi! Nu-mi pot imagina cum. Am prieteni și mi-e și rușine să-i întreb cum se descurcă. Bravo lor! E ceva de admirat și nu e normal să fie viața așa de grea pentru persoanele cu dizabilități. Ca să închid paranteza, n-am de ce să mă plâng. Slavă Domnului, am avut posibilități să am bani când am fost fotbalist”, a declarat Mihai Neșu conform sursei citate.
Dincolo de situația personală, Mihai Neșu a atras atenția asupra noilor provocări administrative care afectează fundația sa umanitară. Recent, eliminarea unor facilități fiscale destinate persounelor cu dizabilități a pus o presiune suplimentară pe centrul de recuperare pe care acesta îl administrează, generând costuri anuale de aproximativ 36.000 de euro.
În ciuda acestor obstacole, fondatorul fundației își păstrează optimismul și speră ca autoritățile locale, în special în contextul relației cu Ilie Bolojan, să reanalizeze impactul acestor decizii asupra sectorului social.
„Avem o relație bună cu domnul Bolojan, vreau să cred că această decizie i-a scăpat. Au fost tăiate toate scutirile și facilitățile de care beneficiau persoanele cu dizabilități. Va fi mult mai greu să îi ajutăm, mai ales că persoanele cu dizabilități au rămas fără aceste scutiri de impozite. Ne-am asumed responsabilitatea să avem grijă de copiii cu dizabilități și ne-am dorit un loc frumos, unde să se bucure de acest proiect, cu ajutorul oamenilor. Credem că această situație este temporară și, așa cum îl cunosc pe domnul Bolojan, el are dorința de a face lucruri bune în țara asta. A făcut lucruri minunate la Oradea”, a mai punctat Mihai Neșu.