Biserica Ortodoxă îl celebrează, în fiecare an pe data de 24 mai, pe Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat. Potrivit publicației redactia.ro, acesta este recunoscut drept unul dintre cei mai importanți asceți ai creștinătății răsăritene, fiind venerat pentru viața dedicată rugăciunii și actele sale miraculoase.

Născut în anul 522, în Antiohia Siriei, Simeon a îmbrățișat calea monahală încă de la o vârstă fragedă. La doar șase ani, acesta s-a retras în pustie sub tutela călugărului Ioan, unde s-a format într-un regim de post strict și izolare de plăcerile lumești.

Tradiția creștină menționează că Sfântul Simeon a ales o formă de asceză extremă, rugându-se timp de mulți ani pe un stâlp, o practică inspirată de marii pustnici ai epocii. Ulterior, acesta s-a stabilit pe un munte care a primit denumirea de „Minunat”, nume care a rămas legat de identitatea sa în calendarul ortodox.

Sfântul a fost înzestrat, conform scrierilor religioase, cu harul tămăduirii și cu darul clarviziunii. Credincioșii apelau la el pentru vindecarea bolilor grave și pentru îndrumare spirituală. Se mai povestește că acesta avea puterea de a îmblânzi fiarele sălbatice și că putea rezista zeci de zile fără somn sau hrană materială, susținut doar de credință. Sfântul Cuvios Simeon a murit la vârsta de 75 de ani.

Pe lângă pomenirea centrală, în data de 24 mai mai sunt amintiți sfinții Vincențiu de Lerin, Meletie Stratilatul, Ioan, Ștefan, Serapion Egipteanul și Calinic Magul.

În ceea ce privește tradițiile populare românești pentru duminica de 24 mai 2026, ziua este marcată de respectul deosebit acordat Învierii Domnului. Obiceiurile transmise din moși-strămoși impun ca ziua să înceapă cu rugăciune și interzic dormitul în timpul sfintei liturghii.

Din punct de vedere practic, bătrânii satelor sfătuiesc evitarea muncilor grele, precum tăiatul lemnelor sau cusutul, gesturi care ar putea fi interpretate ca o lipsă de respect față de divinitate.

Totodată, duminica reprezenta în mod tradițional un moment al comuniunii sociale, marcat prin purtarea hainelor de sărbătoare, vizite la rude și participarea la evenimente comunitare precum horele sau nunțile. În anumite regiuni, se crede că starea de spirit din prima duminică cu lună nouă poate influența norocul și liniștea gospodăriei pentru întreaga lună care urmează.