Pe 26 octombrie 2026, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, cunoscut în tradiția populară drept Sfântul Dumitru. În credințele populare, sărbătoarea marchează apropierea iernii și încheierea sezonului cald, iar pregătirea gospodăriei, împărțirea darurilor și aprinderea Focului lui Samedru sunt asociate cu belșugul și protecția.

În lumea satului, gospodarii încercau să încheie lucrările importante și să strângă provizii pentru lunile reci. Gospodinele verificau rezervele de făină, mălai, fasole și alte alimente, iar gospodarii pregăteau lemnele de foc, adăposturile animalelor și gospodăria pentru iarnă.

Pâinea și sarea erau considerate simboluri ale hranei, ospitalității și bunăstării. Tradiția era legată și de nevoia practică de a avea suficiente provizii, într-o perioadă în care iernile puteau fi grele, iar drumurile, dificil de străbătut.

Un alt obicei era împărțirea alimentelor și a darurilor. În unele comunități se ofereau fructe, colaci sau alte bunuri, inclusiv pentru pomenirea celor adormiți; participanții la Focul lui Samedru primeau, în anumite zone, mere, nuci și covrigi.

Printre darurile oferite de pomană se numărau pâinea sau colacii, fructele de sezon, mâncarea pregătită în casă și alimentele de bază, precum făina, uleiul, orezul sau conservele. Materialul precizează că darurile nu trebuie să fie costisitoare sau în cantități mari și că, în credința creștină, milostenia este un gest de iubire față de aproapele, nu o modalitate de a obține câștiguri materiale.

Focul lui Samedru se aprindea în ajunul sărbătorii, în seara de 25 octombrie, în anumite localități din România. Obiceiul este legat de trecerea la sezonul rece și de încheierea anului pastoral, iar focul era considerat un simbol al luminii, purificării și protecției.

În jurul focurilor se adunau localnicii, iar copiii și tinerii participau la manifestări populare. Practica nu era întâlnită în toate regiunile, iar semnificațiile ei puteau varia de la o comunitate la alta; în prezent, se mai organizează în anumite localități, ca parte a unor manifestări dedicate patrimoniului popular.

În calendarul popular, Samedru este asociat cu începutul sezonului rece, în timp ce Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, este legat de începutul sezonului cald. În trecut, de Sfântul Dumitru se încheiau unele înțelegeri de muncă, se făceau socoteli și se pregăteau gospodăriile pentru iarnă, perioadă importantă pentru familiile care trăiau din agricultură și creșterea animalelor.

Tradițiile satului recomandau evitarea muncilor grele fără nevoie, a risipei de mâncare și a certurilor, precum și îngrijirea animalelor și pregătirea din timp pentru iarnă. Aceste obiceiuri reflectau preocuparea pentru siguranța familiei și nu înseamnă că nerespectarea lor ar provoca automat ghinion sau pierderi financiare.

Credincioșii care doresc să cinstească sărbătoarea pot începe ziua cu rugăciune, pot participa la Sfânta Liturghie, pot aprinde o lumânare pentru sănătatea familiei sau pentru pomenirea celor adormiți și pot ajuta o persoană aflată în nevoie. Materialul subliniază că nu sunt necesare obiecte speciale sau ritualuri complicate.

Aprinderea focurilor trebuie făcută numai în locuri permise și cu respectarea măsurilor de prevenire a incendiilor. Nu este recomandată aprinderea focurilor în gospodărie sau în apropierea clădirilor pentru respectarea unei superstiții.