Credincioșii ortodocși celebrează Paștele Blajinilor la o săptămână după Învierea Domnului, în lunea care urmează Duminicii Tomii. Această zi este dedicată comemorării celor trecuți în neființă, fiind considerată un moment esențial pentru menținerea legăturii spirituale dintre generații prin rugăciune și acte de caritate.

Conform informațiilor publicate de romaniatv.net, semnificația acestei sărbători transcede simpla pomenire, fiind văzută ca o prelungire a Paștelui pentru cei plecați în „lumea de dincolo”. Tradiția impune ca mormintele să fie curățate, crucile spălate și împodobite cu flori, în timp ce lumânările aprinse simbolizează lumina eternă a sufletului.

Un element central al sărbătorii este oferirea de pomană. Familiile pregătesc pachete ce conțin produse tradiționale, precum ouă roșii, pască, cozonac și colivă, care sunt distribuite persoanelor nevoiașe în memoria celor decedați. În multe localități, preoții oficiază slujbe de pomenire direct în cimitire, unde rudele se reunesc într-o atmosferă de reculegere.

În mediul rural, sărbătoarea este strâns legată de obiceiul „vestirii Blajinilor”. Oamenii aruncă coji de ouă roșii pe ape curgătoare pentru a trimite vestea Învierii către tărâmul simbolic unde se află spiritele blajine. De asemenea, există credința că în această zi sufletele celor adormiți se apropie de rudele lor vii, motiv pentru care se așază mâncare direct pe pământ ca semn de comuniune.

Din punct de vedere al restricțiilor, datina populară interzice activitățile solicitante în gospodărie, precum spălatul rufelor sau muncile grele, pentru a onora caracterul sacru al momentului. Blajinii sunt percepuți în folclor ca entități blânde, astfel că pomenirea lor trebuie făcută exclusiv cu gânduri bune, evitându-se orice formă de judecată sau cuvinte aspre.