„Ma duc la piaţă şi trec pe lângă o tarabă cu pepeni unde era un carton pe care scria: „Un pepene 3 lei, sau trei pepeni la 10 lei”.

În loc să-i spun tipului din spatele tarabei cât de prost e, m-am hotărât să-i demonstrez.

Aşa că l-am abordat: – Aş dori un pepene.

– Da, domnule, face trei lei. I-am dat banii şi i-am spus: – De fapt, mai dă-mi unul, te rog.

– Nicio problemă, domnule, încă trei lei.

– Ştii ceva, i-am zis, mai dă-mi unul, să fie trei.

– Desigur, domnule, trei lei, vă rog. Abia mă abţineam să nu râd şi i-am spus:

– Tocmai am cumpărat trei pepeni cu nouă lei, iar pe cartonul tău scrie trei pepeni pentru zece lei. Tu îţi dai seama cât de prost eşti?

– Nu sunteţi primul client care îmi spune, chicoti el, toată lumea face mişto până când subliniez că au cumpărat trei pepeni în loc de unul”.