Cameliile reprezintă un gen de aproximativ 250 de specii de arbori și arbuști veșnic verzi originari din Asia de Est, fiind parte din familia ceaiului (Theaceae). Aceste plante se remarcă prin frunzișul lucios și flori impresionante în nuanțe de roșu, roz sau alb, fiind potrivite atât pentru decorarea grădinilor, cât și ca plante de apartament sau terasă. Conform publicației Britannica, Camellia japonica este una dintre cele mai cunoscute specii, formele sale cultivate prezentând flori duble cu numeroase petale suprapuse.
Alegerea soiului potrivit depinde de perioada de înflorire dorită. Cultivarele de Camellia sasanqua înfloresc pe parcursul toamnei și al iernii, în timp ce varietățile Camellia japonica și Camellia × williamsii își deschid florile la finalul iernii și începutul primăverii. Cameliile sunt disponibile în comerț de toamna până primăvara, fiind vândute de obicei în ghivece de 3-4 litri, la înălțimi cuprinse între 60 și 90 cm.
Pentru o dezvoltare optimă, cameliile necesită un sol acid, cu un pH sub 7, asemănător condițiilor necesare pentru rododendroni. Plantarea este recomandată toamna, când solul păstrează căldura, facilitând stabilirea rădăcinilor. Locul ales trebuie să fie ferit de vânturi reci și de expunerea directă la soarele de dimineață, preferându-se semiumbra sau lumina filtrată, precizează datele preluate de Știrile PRO TV.
Regimul de udare este esențial, mai ales în primele 18 luni de la plantare. Solul trebuie menținut constant umed, în special pe parcursul verii, când planta își formează mugurii florali. În zonele cu apă dură, este indicată folosirea apei de ploaie. Fertilizarea se realizează exclusiv primăvara devreme, folosind produse specifice pentru plante acidofile, și trebuie întreruptă obligatoriu după finalul lunii iulie pentru a evita pierderea mugurilor.
Există trei categorii principale de camelii cu caracteristici distincte:
• Camellia japonica: Cea mai impunătoare specie, poate depăși 4,5 metri înălțime. Are frunze mari și flori variate (simple, tip anemonă, bujor sau trandafir) ce pot ajunge la 15 cm în diametru.
• Camellia sasanqua: De dimensiuni mai reduse (circa 2,5 metri), are frunze și flori mai mici. Potrivit fairviewgardencenter, această specie este mai sensibilă la frig și necesită protecție suplimentară pe timpul iernii.
• Camellia sinensis: Cunoscută drept camelia de ceai, din ale cărei frunze uscate se obține ceaiul verde. Are flori mici, sub formă de cupă, care apar toamna.
Întreținerea presupune tăieri efectuate imediat după ce florile s-au ofilit și monitorizarea stării de sănătate a plantei. O problemă comună este putregaiul florilor; pentru prevenirea acestei boli, este necesară curățarea periodică a resturilor vegetale căzute la baza arbustului pentru a împiedica răspândirea sporilor fungici.