Problema costurilor ridicate ale locuințelor din Dalmația a fost scoasă în evidență de experiența unui bărbat care s-a văzut obligat să schimbe mai multe adrese din cauza chiriilor exorbitante și a condițiilor precare de trai. Conform publicației sârbe Blic, parte a grupului Ringier, acesta a reclamat faptul că prețurile mari nu garantează și calitatea spațiului locativ.

„M-am mutat de multe ori prin Dalmația din cauza locuințelor. De două ori am plătit 700 de euro pentru apartamente de aproximativ 65 de metri pătrați, complet neamenajate, fără garaj, cu mobilă veche. Ca să nu mai vorbesc de umezeală”, a relatat bărbatului într-o postare publicată în mediul online.

Căutările sale pentru o variantă mai ieftină s-au concretizat în închirierea unui spațiu extrem de restrâns în Zadar. „În prezent sunt în Zadar, în cel mai ieftin apartament pe care l-am găsit. Are 18 metri pătrați și plătesc 500 de euro”, a detaliat acesta, conform sursei citate.

Situația prezentată de Libertatea a generat o dezbatere amplă pe platformele sociale, utilizatorii reclamând atitudinea proprietarilor care profită de cererea ridicată. Unul dintre comentatori a punctat că prețurile mai mici din trecut nu se datorau bunăvoinței acestora, ci limitărilor pieței de la acea vreme: „Nu închiriau nici înainte acele apartamente cu 300 de euro din bunătate, ci pentru că mai mult nu puteau obține”.

Mulți internauți au solicitat introducerea unor mecanisme de control similare cu cele din alte state europene, unde există limite clare pentru majorarea chiriilor și standarde riguroase de inspecție. Totodată, a fost adus în discuție modelul construcției de locuințe de stat, administrate prin agenții specializate pentru a sprijini tinerii și mobilitatea forței de muncă.

Pe de altă parte, unii utilizatori avertizează că intervenția statului în reglarea prețurilor ar putea descuraja investițiile private în sectorul imobiliar, făcând construcția de noi apartamente neprofitabilă. Contextul european arată că dificultățile nu sunt limitate la Croația. În orașe din vestul continentului, precum cele din Germania, Austria sau Marea Britanie, chiriașii pot plăti și 1.200 de euro pentru o singură cameră într-un apartament partajat.

Diferența majoră rămâne însă raportul dintre costuri și venituri, salariile din restul Europei fiind semnificativ mai mari. Situații extreme sunt raportate și în Elveția, unde o garsonieră de doar 10 metri pătrați poate atinge pragul de 1.300 de euro lunar.