În calendarul creștin ortodox, ziua de 19 mai 2026 este dedicată pomenirii Sfântului Mucenic Patrichie, episcopul Prusei, care a pătimit pentru credință alături de preoții Acachie, Menandru și Polien. Acești martiri din primele secole ale creștinismului sunt onorați pentru dăruirea lor spirituală și curajul demonstrat în fața persecuțiilor religioase.

Sfântul Patrichie a activat în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Iulian Apostatul, un lider care a încercat să impună revenirea la păgânism în Imperiul Roman. În calitate de episcop al cetății Prusa din Bitinia, situată pe malul asiatic al Mării Negre, Patrichie s-a opus ferm autorităților care obligau populația să se închine zeităților romane.

Conflictul a escaladat în contextul existenței unor izvoare termale în regiune, despre care localnicii și autoritățile credeau că au puteri tămăduitoare oferite de Esculap, zeul medicinii. După ce prefectul Bitiniei, Iuliu, s-a vindecat utilizând aceste ape, acesta a solicitat ca toți locuitorii să aducă jertfe idolilor. Refuzul episcopului Patrichie și al celor trei preoți care îl însoțeau a dus la arestarea lor imediată.

Potrivit informațiilor publicate de redactia.ro, dregătorul Iuliu i-a adus pe creștini în lanțuri la izvoarele fierbinți pentru a-și demonstra autoritatea. Interogat cu privire la originea apelor, Sfântul Patrichie a susținut public că Dumnezeu este singurul creator al lumii: „Cu adevărat Hristos este Ziditorul a toată făptura, iar nu altul, căci este scris: Toate printr-Însul s-au făcut și fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, din ce s-a făcut. Și iarăși: Zeii păgânilor sunt diavoli; iar Domnul a făcut cerurile”.

În fața mulțimii, episcopul a declarat că nu se teme de suplicii, afirmând puterea divină de a-l proteja: „Știu puterea Hristosului meu că poate, de va voi, să mă păzească întreg și nevătămat de apele acestea. Iar eu aș vrea, ca prin apele acestea, să mă dezleg din această viață vremelnică și să viețuiesc cu Hristos în veci. Însă, nu voia mea, ci voia Lui cea sfântă să se săvârșească”.

Tradiția bisericească relatează că, după ce a fost aruncat în apele clocotite, sfântul a ieșit nevătămat, în timp ce stropii de apă fierbinte i-au ars pe soldații din jur. „Iar Sfântul Patrichie ședea în apele acelea ca într-o răcoreală fără vătămare, dănțuind și lăudând pe Hristos Dumnezeu”, menționează scrierile hagiografice citate de sursa menționată.

Furia prefectului a dus, în final, la sentința capitală. Sfântul Patrichie și preoții Acachie, Menandru și Polien au fost executați prin decapitare.

Pentru această zi, tradiția propune o rugăciune dedicată martirilor: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule”.