Calendarul ortodox programează pentru data de 2 mai 2026 două evenimente religioase de o importanță deosebită: pomenirea Aducerii moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare și celebrarea Sfântului Atanasie al III-lea, care a ocupat scaunul de Patriarh al Constantinopolului, conform publicației Știrile Kanal D.
Sfântul Atanasie cel Mare, un pilon central al creștinismului din primele veacuri, este omagiat de Biserica Ortodoxă de două ori pe an. Dacă pe 18 ianuarie este data principală de sărbătoare, ziua de 2 mai este rezervată special momentului în care moaștele sale au fost transferate la Constantinopol.
Născut în Alexandria în perioada anilor 295–296, Atanasie a beneficiat de o pregătire intelectuală vastă, studiind temeinic atât teologia, cât și disciplinele clasice. La vârsta de 24 de ani, a fost numit diacon și secretar al arhiepiscopului Alexandru, funcție din care a jucat un rol determinant în cadrul Sinodului de la Niceea. În acest context, el s-a remarcat prin opoziția fermă față de arianism și prin contribuția sa decisivă la condamnarea viziunilor lui Arie.
După trecerea la cele veșnice a mentorului său, arhiepiscopul Alexandru, în anul 328, Atanasie a fost desemnat ierarh al Alexandriei. Pe parcursul celor 45 de ani de episcopat, acesta a înfruntat numeroase obstacole, fiind trimis în exil de cinci ori. Cu toate acestea, persecuțiile nu i-au clintit convingerile, rămânând un apărător neclintit al dogmelor ortodoxe până la moartea sa, survenită în anul 373.
Opera sa teologică s-a concentrat pe protejarea principiilor stabilite la Niceea. Prin utilizarea unor argumente solide și a unei erudiții filozofice deosebite, Sfântul Atanasie a combătut ereziile timpului, consolidând bazele credinței. De asemenea, acesta este recunoscut ca fiind unul dintre primii ierarhi care au primit recunoaștere publică și cult din partea Bisericii, deși nu a avut parte de un sfârșit mucenicesc.
Tot în această zi, comunitatea creștină îl cinstește pe Sfântul Atanasie al III-lea, fost Patriarh al Constantinopolului. Acesta a condus destinele Patriarhiei într-o epocă marcată de provocări, depunând eforturi constante pentru conservarea unității bisericești și a ordinii spirituale.