Pomenirea a trei figuri marcante ale creștinătății domină ziua de 12 martie în calendarul ortodox din anul 2026: Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul și Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog. Conform România TV, prima lună de primăvară include numeroase momente de reflecție spirituală, alternând între sărbători marcate cu cruce roșie și pomeniri cu cruce neagră.
Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut într-o familie nobilă din Constantinopol, fiind rudă cu împărații Leon Isaurul și Constantin Copronimul. Deși a fost logodit forțat la vârsta de 12 ani, a ales, de comun acord cu soția sa, să trăiască în curăție, dedicându-se ulterior vieții monahale.
În scrierile „Viețile Sfinților” se menționează că, după decesul tatălui său, împăratul Constantin Copronimul a preluat protecția tânărului Teofan: „Iar înainte de a muri, a scris diata și a încredințat pe fiul său, care era numai de trei ani, împreună cu maica lui, în purtarea de grijă și în paza însăși a împăratului Constantin Copronim, ca unui neam al său”.
După moartea părinților, Teofan a intrat în mănăstirea Polihroniu, în timp ce soția sa, sub numele de Irina, a ales mănăstirea Prinkipos. Teofan a participat activ la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787), însă a sfârșit în exil în insula Samotracia, trimis de Leon Armeanul din cauza convingerilor sale religioase.
În aceeași zi este celebrat Sfântul Grigorie Dialogul, fost episcop al Romei, descendent al unei familii de aristocrați și sfinți. Tatăl său era senatorul Gordian, iar mama sa, Silvia, este de asemenea venerată de Biserica Romei.
Sfântul Grigorie a renunțat la averea imensă pentru a ridica șase mănăstiri în Sicilia și una în Roma, transformându-și propria locuință în lăcaș de cult. „În Sicilia a zidit șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință, iar a șaptea, în Roma, înăuntrul cetății, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-și în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinților Mucenici Petru și Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești țesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahicești și s-a povățuit de iscusiții stareți Maximian și Ilarion”, notează sursa citată.
Al treilea sfânt pomenit pe 12 martie este Simeon Noul Teolog, care a trăit între anii 949 și 1021. Deși pregătit pentru o carieră juridică și administrativă la curtea imperială din Constantinopol, Simeon a ales calea monahală la vârsta de 27 de ani. A condus Mănăstirea Sfântul Mamas timp de un sfert de secol, fiind recunoscut pentru asprimea ascezei sale și pentru scrierile sale teologice incluse ulterior în Filocalie.
Pe lângă semnificația religioasă, ziua de 12 martie 2026, care pică într-o zi de joi, aduce în prim-plan diverse superstiții și tradiții populare. În vechime, joia era considerată o zi de odihnă și celebrare a dragostei, în special în regiunile Maramureș și Bucovina.
Tradiția populară recomandă ca în această zi persoanele să se tundă sau să își spele părul, existând credința că acest ritual asigură sănătatea și bogăția podoabei capilare. Totodată, ziua este văzută ca un moment propice pentru interacțiuni sociale, fiind asociată cu optimismul și buna dispoziție.