România trece la ora standard în noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie 2026. La ora 4:00, ceasurile se dau înapoi la 3:00, iar ziua de 25 octombrie va avea 25 de ore. Coincidența calendaristică face ca schimbarea orei să aibă loc în Ajunul Sfântului Dumitru, sărbătoare asociată în tradiția populară cu trecerea spre sezonul rece.
Perioada orei de vară se încheie la ora 1:00 UTC, echivalentul orei 4:00 în România. Astfel, țara revine de la UTC+3, folosit vara, la UTC+2, ora standard a Europei de Est.
Telefoanele și calculatoarele își vor schimba automat ora dacă au activată această setare. Ceasurile de perete, deșteptătoarele mecanice și unele aparate mai vechi trebuie reglate manual. După schimbare, întunericul se va lăsa în jurul orei 17:00.
În calendarul popular, anul era împărțit în două perioade: de la Sângeorz, sărbătorit la 23 aprilie, până la Sâmedru, asociat cu Sfântul Dumitru, la 26 octombrie, și de la Sâmedru până la Sângeorz. Potrivit credințelor populare, Sfântul Gheorghe „încuie” iarna și înfrunzește natura, iar Sfântul Dumitru marchează începutul sezonului rece.
Un obicei al Ajunului, sărbătorit în seara de 25 octombrie, este focul lui Sâmedru. În Muntenia și în alte zone ale țării, oamenii aprind focuri în curți, pe ulițe sau pe dealuri. Tradiția îi atribuie focului roluri de purificare și protecție; în unele locuri, se crede că acesta încălzește și sufletele celor adormiți.
Copiii sar peste flăcări când focul începe să scadă, pentru sănătate, iar în unele zone fac același lucru și tinerii care vor să se căsătorească în anul următor. Când focul aproape s-a stins, se aruncă tăciuni sau cărbuni în grădini și livezi, pentru o recoltă bogată. La foc se împart și nuci, mere, struguri, prune uscate și vin, în semn de ofrandă pentru sănătatea celor vii și pomenirea celor plecați.
În unele localități, precum Bran, focul lui Sâmedru a devenit în ultimii ani un eveniment comunitar, cu muzică populară și dansuri. Materialul descrie obiceiul ca fiind considerat foarte vechi de etnografi.
În credințele păstorilor, comportamentul oilor în noaptea de Ajun ar putea prevesti vremea: dacă se culcă strânse una lângă alta, iarna ar fi grea, iar dacă dorm răsfirate, ar fi blândă. Și mersul oilor în dimineața de Sfântul Dumitru era urmărit ca semn pentru lunile următoare. Sfântul Dumitru este socotit ocrotitorul păstorilor, iar ziua lui marca sfârșitul anului pastoral.
Sâmedru era și un termen pentru încheierea învoielilor dintre proprietarii de oi și ciobani: turmele coborau de la munte, se făceau socotelile și se plăteau simbriile. Tot atunci se angajau servitori pentru lunile de iarnă și se pregăteau stânele pentru sezonul rece. Ziua era considerată un „soroac”, când se încheiau contracte, se achitau datorii și se luau decizii pentru anul următor.
Tradiția populară cuprinde și interdicții și obiceiuri legate de sărbătoare: nu se folosește pieptănul, varza se pune la murat după Sfântul Dumitru, iar în Bucovina se spune că usturoiul nu trebuie semănat după această zi. De asemenea, credincioșii merg la biserică și împart colivă, colaci și grâu fiert pentru pomenirea celor adormiți. Aceste credințe variază regional și țin de folclor, nu de învățătura Bisericii.
Luni, 26 octombrie, este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale cărui moaște se află la Salonic, în Grecia, orașul pe care îl ocrotește. Marți, 27 octombrie, este sărbătorit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului; la Patriarhie are loc pelerinajul tradițional, la care participă în fiecare an mii de credincioși.
De Sfântul Dumitru își serbează onomastica persoanele care poartă numele Dumitru, Dumitrița, Dimitrie, Mitică, Mitruț sau alte forme derivate.