Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită anual pe 14 septembrie, cade în 2026 într-o zi de luni, prilej cu care lumea satului românesc a păstrat numeroase tradiții și credințe populare despre noroc, sănătate și protecția gospodăriei, deși acestea aparțin folclorului și nu reprezintă o rânduială a Bisericii Ortodoxe.

În tradiția populară, o crenguță de busuioc purtată în buzunar sau păstrată în casă era considerată de oamenii de altădată un simbol al binelui și al protecției, mulți ducând plante la biserică pentru a fi binecuvântate.

Alături de busuioc, în funcție de regiune, menta și diferite plante aromatice culese în această perioadă erau păstrate în gospodăriile de la sat, fiind uneori așezate la icoane sau în alte locuri ale casei ca simboluri asociate cu sănătatea și protecția familiei.

O altă credință populară este cea a banului păstrat asupra persoanei, o monedă purtată în buzunar putând simboliza belșugul și dorința de a avea spor în gospodărie, fără însă a avea puteri speciale.

După Ziua Crucii, plantele asociate nu erau aruncate imediat, oamenii usucându-le și păstrându-le în casă, uneori lângă icoane, ca parte a obiceiurilor moștenite de la părinți și bunici.

Din perspectiva Bisericii, ziua de 14 septembrie este una de post și rugăciune dedicată cinstirii Crucii Mântuitorului Iisus Hristos, credința că un obiect purtat în buzunar garantează sănătate sau noroc aparținând zonei superstițiilor populare.

Cei care doresc să respecte semnificația creștină pot participa la slujbă, se pot ruga, pot face o faptă bună sau milostenie, busuiocul sau moneda rămânând doar simboluri ale unor tradiții transmise din generație în generație.

De Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai cunoscute rugăciuni ale sărbătorii spune: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.” Mai multe detalii pot fi consultate pe All4Romania.