Un învățător cu 40 de ani de contribuții poate primi o pensie brută estimată între 3.200 și 4.150 de lei pe lună, în funcție de salariile obținute de-a lungul carierei, de gradul didactic, de vechime și de punctele de stabilitate. Cadrele didactice care se pensionează la vârsta standard pot beneficia, în plus, de o primă care poate depăși 12.000 de lei.
Învățătorii și profesorii nu beneficiază de pensii speciale, ci sunt incluși în sistemul public, unde pensia se calculează potrivit regulilor aplicate și celorlalți salariați.
Calculul pensiei pornește de la punctajul acumulat în toți anii de activitate. Pentru fiecare an, salariul brut realizat se raportează la câștigul salarial mediu brut pe economie din anul respectiv, iar rezultatul reprezintă punctajul anual.
În 2026, valoarea punctului de referință este de 81 de lei, nivel menținut prin Legea 141/2025. Un salariu egal cu media brută pe economie aduce un punct anual, iar unul de 80% din medie corespunde unui punctaj de 0,8.
La pensie se adaugă și punctele de stabilitate, acordate pentru anii de contribuție care depășesc 25 de ani. Se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an din intervalul 26–30, 0,75 puncte pentru fiecare an din intervalul 31–35 și un punct pentru fiecare an de contribuție care trece de 35.
Astfel, un învățător cu 40 de ani de contribuții acumulează 11,25 puncte de stabilitate. La valoarea punctului de referință din 2026, acestea reprezintă aproximativ 911 lei în plus la pensia lunară.
În 2026, salariile brute ale învățătorilor sunt între 6.228 și 8.215 lei, în funcție de studii, grad didactic și vechime. Sporurile și indemnizațiile care se pot adăuga salariului influențează, la rândul lor, punctajul acumulat pentru pensie.
Pentru o carieră de 40 de ani, pensia brută estimată poate varia între 3.200 și 4.150 de lei pe lună. Valoarea efectivă depinde de veniturile realizate în diferitele etape ale carierei.
Un cadru didactic care a avut salarii mai mari și a primit sporuri pentru care s-au plătit contribuții poate acumula un punctaj mai ridicat și, implicit, poate obține o pensie mai mare.
Vechimea are un rol important în calculul pensiei: diferența dintre 35 și 40 de ani de contribuție poate însemna aproximativ 730–770 de lei în plus în fiecare lună, potrivit calculelor prezentate în material.
Creșterea este legată de punctele de stabilitate. Pentru ultimii cinci ani, pe lângă punctajul aferent salariilor, se acordă câte un punct suplimentar pentru fiecare an lucrat peste pragul de 35 de ani.
Prin urmare, continuarea activității până la atingerea a 40 de ani de contribuție poate influența semnificativ venitul primit după pensionare.
Pensia brută nu este întotdeauna egală cu suma încasată. Pentru pensiile care depășesc 3.000 de lei, contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) și impozitul se aplică părții care depășește acest prag.
La o pensie brută de 4.150 de lei, reținerile sunt estimate la aproximativ 115 lei pentru CASS și 104 lei impozit. În acest exemplu, suma netă încasată ar ajunge la aproximativ 3.931 de lei.
Pe lângă pensia lunară, cadrele didactice care îndeplinesc condițiile de pensionare la vârsta standard beneficiază de un avantaj financiar suplimentar începând cu anul școlar 2025–2026.
Conform articolului 229 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, la încetarea contractului individual de muncă se acordă o primă egală cu două salarii de bază. Pentru un învățător cu gradul didactic I și 40 de ani vechime, prima poate depăși 12.000 de lei.
Astfel, veniturile obținute la pensionare după patru decenii în învățământ pot cuprinde atât pensia lunară, cât și prima acordată la încheierea activității.
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, iar stagiul minim necesar pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă este de 15 ani.