Materialul prezintă mai multe variante privind cantitatea de sare, durata aerării și momentul în care varza poate fi consumată. Rețeta de bază indică 15 kg de varză, aproximativ 20 l de apă, 20 de linguri de sare pentru murături, fără iod, mărar uscat, cinci bucăți sau mai mult de hrean, cinci gutui și cinci mere.
Verzele se curăță și se spală, iar mărarul și celelalte ingrediente se taie în bucăți mai mici. Se pune o treime din mărar, hrean, mere și gutui pe fundul unui butoi curat. Cotorul verzei se taie la aproximativ 1 cm adâncime, iar în adâncitură se pune o linguriță de sare.
Verzele se așază în butoi cu tăietura în sus și se intercalează cu mere, gutui, mărar și hrean. După umplerea butoiului, acesta se acoperă și se lasă 7–8 ore sau peste noapte, pentru ca verzele să se înmoaie și să absoarbă sarea.
Pentru saramură, materialul recomandă o lingură de sare la un litru de apă. Se amestecă și se toarnă cât să acopere complet varza. După ce se pune capacul, butoiul se lasă până a doua zi.
Aerarea, numită și pitrocire, se face cu un furtun introdus până la fundul butoiului. Într-o variantă a rețetei, se suflă zilnic timp de cinci minute, timp de o săptămână. După această perioadă, se verifică textura și mirosul saramurii, iar butoiul se mută într-un loc mai răcoros, precum balconul sau pivnița, la începutul lunii noiembrie.
Varza trebuie menținută sub nivelul saramurii, folosind o piatră așezată pe o farfurie, apoi capacul se sigilează. Potrivit materialului, varza este gata după o lună și jumătate.
Materialul mai arată că, de regulă, varza se pune la murat la începutul toamnei. Conform tradiției menționate, pentru a fi gata de Crăciun, se pune după Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie, dar nu mai târziu de Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie.
Într-o altă variantă, aerarea începe imediat după punerea verzei și se face zilnic, aproximativ cinci minute, timp de 10–14 zile. După aceea, butoiul poate fi acoperit și depozitat într-un loc răcoros și întunecat; materialul spune că varza poate fi gustată și folosită după aproximativ o lună.
O altă recomandare este prepararea saramurii cu aproximativ 30 g de sare la litrul de apă sau cu 25 g dacă a fost sărat deja cotorul. Peste varză se adaugă crenguțe de vișin, mărar și țelină, iar furtunul trebuie să ajungă până la baza butoiului.
Aerarea se face zilnic, câteva minute, până când saramura rămâne limpede și varza începe să se acrească. Materialul precizează că fermentația este intensă în primele 15–20 de zile și recomandă continuarea constantă a procesului. Ca alternativă, saramura poate fi scoasă într-un lighean, aerată și turnată înapoi în butoi la fiecare 2–3 zile.
Dacă saramura devine tulbure, recomandarea este să fie scoasă, fiartă, răcită și aerată înainte de a fi pusă la loc. Procedura poate fi repetată de două ori. Aerarea este prezentată în material ca o metodă de a preveni formarea „florii” sau a mucegaiului și de a ajuta saramura să circule prin butoi.