Data de 9 martie marchează una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox și din tradiția populară românească, fiind ziua în care sunt comemorați Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Din punct de vedere simbolic, acest moment reprezintă pragul dintre iarnă și primăvară, un prilej pentru numeroase practici și credințe transmise din generație în generație, conform informațiilor publicate de redactia.ro.

Fundamentul religios al acestei zile face referire la sacrificiul a 40 de soldați creștini, membri ai Legiunii a XII-a Fulminata, staționați în cetatea Sevastia din Armenia. La începutul secolului al IV-lea, sub domnia împăratului Licinius, aceștia au refuzat să renunțe la creștinism. Drept pedeapsă, soldații au fost obligați să stea goi într-un lac înghețat pe timp de iarnă pentru a-și renega convingerile. Tradiția bisericească amintește că unul dintre ei a părăsit apa, însă locul său a fost luat imediat de un gardian care, impresionat de tăria celorlalți, s-a declarat creștin, menținând astfel numărul martirilor la 40.

Pe lângă liturghiile și pomenirile specifice din biserici, sărbătoarea este definită în spațiul românesc de un bogat inventar de tradiții culinare. Prepararea mucenicilor este obiceiul central, desertul fiind realizat în memoria sfinților sub forma cifrei opt, simbol al infinitului. În zona Moldovei, aceștia sunt colăcei mici fierți într-o compoziție cu miere, nucă și scorțișoară, în timp ce în Muntenia și alte regiuni, mucenicii sunt mai mari, copți în cuptor, unși cu miere și presărați cu nucă măcinată.

Dincolo de aspectul gastronomic, ziua de 9 martie vine cu ritualuri de purificare și previziuni agricole. În localitățile rurale se obișnuiește aprinderea focurilor în curți pentru a alunga gerul și a marca trezirea pământului. O datină cunoscută în popor este consumul a 40 sau chiar 44 de pahare de vin de către bărbați, gest despre care se crede că oferă vigoare și sănătate pentru restul anului, fiecare pahar reprezentând simbolic unul dintre martiri.

În viziunea populară, în această zi se consideră că pământul se dezgheță, făcând loc muncilor agricole. De asemenea, există credința că cerurile se deschid, facilitând legătura cu sufletele celor trecuți în neființă, motiv pentru care se oferă pomană și se fac rugăciuni speciale pentru cei plecați.