Banii pe care părinții îi trimit copiilor nu sunt, în mod automat, considerați venituri impozabile. Totuși, atunci când în conturile unei persoane apar sume importante, acestea pot intra în atenția ANAF, iar contribuabilului i se poate solicita să explice proveniența și natura banilor.
Sprijinul financiar între membrii unei familii este o situație obișnuită. Părinții pot trimite lunar bani copiilor pentru chirie, studii, cheltuieli curente sau plata ratelor. Spre exemplu, un student care primește 2.000 de lei pe lună de la părinți pentru chirie și alte cheltuieli nu datorează automat impozit pe venit pentru aceste sume.
Lucrurile pot deveni mai importante din punct de vedere fiscal atunci când este vorba despre transferuri de ordinul zecilor de mii de euro. Dacă părinții îi oferă copilului 30.000 de euro pentru avansul unui apartament, simplul transfer al banilor nu generează, prin el însuși, obligația de plată a impozitului pe venit. În eventualitatea unei verificări, însă, beneficiarul trebuie să poată demonstra de unde provin fondurile și ce reprezintă operațiunea.
În cadrul unei verificări a situației fiscale personale, inspectorii pot analiza veniturile declarate sau cunoscute, cheltuielile unei persoane, bunurile deținute și tranzacțiile efectuate prin conturile bancare. Sunt urmărite inclusiv schimbările care apar în patrimoniul contribuabilului într-o anumită perioadă. De exemplu, dacă o persoană declară un venit net de 5.000 de lei pe lună, dar într-un singur an cumpără o mașină de 30.000 de euro și plătește în același timp un avans de 40.000 de euro pentru o locuință, autoritățile fiscale pot solicita explicații cu privire la diferența dintre veniturile declarate și cheltuielile realizate.
În cazul în care o parte din bani a fost primită de la părinți, proveniența fondurilor trebuie să poată fi demonstrată. Pentru sumele obișnuite, folosite pentru cheltuielile de zi cu zi, nu este necesară o documentație excesivă. În schimb, atunci când este vorba despre zeci de mii de euro destinați achiziției unei locuințe, a unei mașini sau a unui alt bun de valoare, documentele pot deveni importante.
Transferurile realizate prin bancă lăsă o urmă a operațiunii și pot fi mai ușor de explicat ulterior. La detaliile plății poate fi trecută, în funcție de situația reală, natura transferului, cum ar fi „sprijin familial”, „donație pentru avans apartament” sau „împrumut”. Pentru sumele importante pot fi utile și documentele care stabilesc exact natura operațiunii. Dacă banii reprezintă un împrumut, actele trebuie să reflecte o tranzacție reală. Nu poate fi justificată o sumă prin documente fictive întocmite ulterior doar pentru a oferi o explicație în cazul unui control fiscal.
ANAF poate compara documentele prezentate de contribuabil și explicațiile acestuia cu informațiile pe care instituția le deține despre venituri, cheltuieli, patrimoniu și fluxurile financiare. Faptul că o persoană primește bani de la părinți sau de la o altă rudă nu înseamnă că asupra sumei respective se aplică automat impozitul de 70%. Cota de 70% prevăzută de Codul fiscal se referă la veniturile a căror sursă nu poate fi identificată de autoritățile fiscale. Prin urmare, o sumă pentru care există dovezi privind proveniența și natura sa se află într-o situație diferită de banii pentru care contribuabilul nu poate oferi nicio explicație.
Spre exemplu, o persoană care primește 20.000 de euro de la părinți și poate demonstra atât sursa banilor, cât și natura transferului se află într-o situație diferită de cea a unui contribuabil în al cărui patrimoniu apar 20.000 de euro fără ca proveniența acestora să poată fi stabilită în timpul verificării. Nici mențiunea trecută în ordinul de plată nu este suficientă, de una singură, pentru a stabili tratamentul fiscal. Inspectorii pot analiza situația reală și natura economică a operațiunii, nu doar denumirea înscrisă la efectuarea transferului.
Astfel, banii oferiți de părinți pentru cumpărarea unei locuințe reprezintă o situație diferită de încasările repetate obținute în schimbul unor servicii, vânzări sau alte activități economice. Dacă astfel de venituri sunt prezentate drept „cadouri”, simpla denumire nu schimbă automat modul în care sunt tratate fiscal. Sprijinul financiar acordat de părinți nu este, așadar, automat un venit impozabil. Pentru transferurile de valoare ridicată este însă important ca beneficiarul să păstreze documentele care pot demonstra proveniența și destinația fondurilor. Traseul bancar al banilor, explicațiile aferente plăților și actele care stabilesc natura operațiunii pot deveni esențiale dacă, ulterior, ANAF solicită clarificări.
Informații detaliate pe acest subiect pot fi consultate în materialul publicat pe Wowbiz.