Călugărul Efrem Băndărică, bucătarul Mănăstirii Dervent, a prezentat recent metoda sa de a prepara tăieței de casă, punând accent pe utilizarea unor ingrediente simple și pe importanța răbdării în procesul de gătire.

Potrivit explicațiilor oferite de Părintele Efrem, secretul reușitei stă în frământarea atentă a aluatului, care ulterior trebuie lăsat să se „odihnească” înainte de a fi întins într-o foaie subțire cu ajutorul unui sucitor din lemn.

„Cei mai buni tăiței sunt cei făcuți acasă, cu răbdare, cu mâna și cu răspundere. Aveți nevoie doar de un ou de rață, un ou de găină, un praf de sare și făină cât cuprinde; cât să devină un aluat vârtos, -ca dar al pământului și osteneală a omului. Dacă aveți prilej, încercați: aluatul îi învață pe oameni încetul, iar răbdarea le ține loc de drojdie. Să aveți o noapte liniștită, cu Lumină în suflet! Doamne, binecuvintează și ocrotește pe toți copilașii Tăi”, a scris călugărul pe pagina sa de Facebook, informațiile fiind preluate de publicația Adevărul.

Rețeta împărtășită de bucătarul mănăstirii a atras rapid atenția internauților, generând o serie de reacții pozitive din partea credincioșilor și a celor pasionați de gastronomie.

„Ați făcut ceva tăieței! Arată bine tăiețeii, taman buni de pus în ciorbă! Așa întind și eu foaia de tăiețel pe vergea. Părinte Efrem, tot respectul meu pentru dumneavoastră! Sărut mâna părinte și o noapte binecuvântată!”, a comentat un urmăritor.

De asemenea, comunitatea online a contribuit cu propriile secrete culinare. Unii cititori au sugerat o metodă pentru a obține o supă mai clară: „Ei îi opăresc și apoi clătiți, conțin mai puțin amidon, supa este mai limpede”. O altă persoană a confirmat calitatea preparatelor artizanale: „Așa este, Părinte, și eu tot de casă fac tăiețeii, sunt un deliciu în ciorbă și supă”.

Postarea a evocat, totodată, amintiri nostalgice despre modul în care se gospodăreau familiile în trecut în mediul rural.

„Cât am locuit în satul meu (Bugeac) am făcut pe timpul verii și tăieței pentru iarnă. Îi întindeam pe coli albe de hârtie și îi uscam bine, apoi îi puneam în săculeți de pânză albă în cămara. Și aveam toată iarna”, a rememorat un alt cititor în secțiunea de comentarii a postării.