În data de 13 mai 2026, credincioșii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Muceniță Glicheria, o figură emblematică a creștinismului timpuriu, recunoscută pentru tăria credinței sale în fața persecuțiilor. Potrivit detaliilor oferite de Stirile Kanal D, tânăra a trăit în secolul al II-lea, în perioada împăratului Antonin, fiind fiica unui fost guvernator roman.

După decesul tatălui său, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopole din Tracia. În timpul unei campanii de persecutare a creștinilor sub conducerea guvernatorului Savin, ea a fost somată să aducă jertfe zeului Zeus. Refuzul ei categoric de a se închina idolilor a fost urmat de o minune relatată de scrierile bisericești: în urma rugăciunii tinerei, un fulger a distrus statuia zeului păgân.

Ca urmare a acestui incident, sfânta a fost supusă unor chinuri severe. A fost întemnițată și lăsată fără hrană, însă tradiția creștină menționează că un înger i-a purtat de grijă, aducându-i alimente zilnic. Martor al acestui miracol a fost chiar temnicerul Laodicius, care a ales să treacă la creștinism, gest care i-a adus ulterior execuția prin decapitare.

Glicheria a supraviețuit miraculos și altor încercări de a fi ucisă, inclusiv aruncării într-un cuptor încins. În cele din urmă, după ce a fost expusă fiarelor sălbatice, sfânta și-a dat sufletul la finalul unei rugăciuni, obținând astfel cununa martiriului. Se spune că moaștele sale au devenit ulterior o sursă de mir vindecător pentru cei aflați în suferință.

Biserica păstrează memoria sacrificiului său prin troparul închinat Sfintei: „Mielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.”