Biserica Ortodoxă îl cinstește pe 27 aprilie 2026 pe Sfântul Apostol Simeon, considerat ruda Domnului și unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli. Potrivit rânduielii bisericești, acesta ocupă un loc central în istoria creștinismului timpuriu, fiind o figură emblematică pentru comunitatea din Ierusalim.

Sfântul Simeon a fost fiul lui Cleopa, acesta din urmă fiind fratele lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Datorită acestei legături de rudenie, el este menționat în scrierile religioase drept vărul Mântuitorului. Ulterior martiriului Sfântului Apostol Iacob, Simeon a fost desemnat să preia conducerea spirituală a cetății Ierusalimului, devenind cel de-al doilea episcop al acesteia.

Conform informațiilor transmise de istoricul bisericesc Eusebiu și preluate de Stirile Kanal D, Sfântul Simeon a păstorit comunitatea creștină timp de peste douăzeci de ani. Perioada sa de slujire s-a încheiat tragic sub domnia împăratului Traian, în contextul persecuțiilor sistematice împotriva creștinilor și a descendenților regelui David.

Deși avea o vârstă înaintată, tradiția consemnând că trecuse pragul de o sută de ani, Sfântul Simeon a fost denunțat de grupări eretice și supus unor torturi care au durat mai multe zile. Rezistența sa fizică și spirituală în fața chinurilor a provocat uimirea autorităților romane din acea vreme.

Finalul vieții sale pământești a urmat modelul Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Simeon fiind condamnat la moarte prin răstignire în jurul anului 106. Acesta a acceptat martiriul cu seninătate, rămânând în memoria Bisericii ca un martor neclintit al credinței primare.