Gabriel Mihăilă, un tânăr din Ploiești, a devenit în doar patru luni una dintre cele mai cunoscute figuri românești din Mexic, mai exact în orașul Puebla de los Ángeles. Absolvent al Universității de Petrol și Gaze din Ploiești, el și-a descoperit, într-un mod neobișnuit, dar profund apreciat, un dar vindecător, folosindu-și mâinile pentru a alina durerile celor din jur. Fără să fie nici sportiv, nici artist sau diplomat, Gabriel și-a câștigat reputația de „omul care alungă durerea”, stând zilnic cu o pancartă în fața bisericii La Compañía.
În fiecare zi, Gabriel poate fi văzut așezat pe una dintre laturile bisericii La Compañía, în orașul Puebla, cu o pancartă simplă pe care scrie „Quito dolores” („Alung durerile”). Cei care l-au întâlnit îl privesc cu admirație, iar presa locală, precum publicația El Sol de Puebla, i-a dedicat reportaje detaliate, descriindu-l ca pe o prezență neobișnuită, dar profund respectată în comunitate.
Spre deosebire de mulți români care pleacă din țară în căutarea unui trai mai bun, Gabriel nu a fost împins de crize personale sau dificultăți financiare. El a plecat din România din dorința interioară puternică de a-și schimba viața radical.
„Povestea lui Gabriel nu este una obișnuită. Nici meseria lui: susține că are capacitatea de a vindeca afecțiuni fizice prin canalizarea energiei mâinilor sale. Nu percepe o taxă fixă; acceptă orice sumă cu care oamenii vor să contribuie. Trăiește din ceea ce primește pe stradă și, deși Puebla nu va fi casa lui pentru toată viața, astăzi îi oferă hrană și sens”, scrie ziarul mexican.
„Nu mă simțeam ancorat în România. Nu aveam conflicte familiale sau economice. Știam doar că trebuie să schimb continentul”, a declarat Gabriel pentru publicația amintită.
În 2014, a simțit pentru prima dată chemarea unei schimbări profunde, care ulterior a asociat-o cu ceea ce astrologii numesc „întoarcerea lui Saturn” – o perioadă de tranziție spirituală și redefinire a identității personale. Această transformare avea să-l conducă, în cele din urmă, pe un continent necunoscut.
„Saturn te poate face să te simți de parcă ai fi pe altă planetă. Dar este un proces necesar”, explică el.
Gabriel Mihăilă a ajuns inițial în Quintana Roo, apoi în Mérida, iar în cele din urmă s-a stabilit în Puebla. Fără niciun fel de promovare, publicitate sau resurse financiare, și-a așezat pancarta în fața bisericii La Compañía. Curiozitatea oamenilor s-a transformat rapid în interes și încredere, iar în prezent zeci de persoane îi solicită zilnic ajutorul pentru dureri fizice sau stări inexplicabile.
Totul a început, după cum povestește Gabriel, în mod întâmplător, la o petrecere pentru copii unde lucra la un stand de hot-dog. Un bărbat s-a rănit grav, iar el a pus instinctiv mâna pe rana victimei, reducând imediat durerea. Când paramedicii au ajuns la fața locului, au fost surprinși să constate că bărbatul era conștient și stabil, în ciuda gravității accidentului. Acest moment a fost revelator pentru Gabriel:
„Descoperirea a fost întâmplătoare. Lucra la un cărucior cu hot-dog la petrecerile copiilor. La una dintre ele, un invitat a suferit o tăietură gravă. Fără să stea prea mult pe gânduri, mi-am pus mâna pe rană pentru a opri sângerarea. Persoana, care țipa de durere, a început să se calmeze. Când a sosit ambulanța, paramedicii au fost surprinși că bărbatul rănit era conștient și nu avea dureri, în ciuda cantității de sânge pierdute. În acel moment am știut că am ceva special. Trebuia să exersez mai mult și să învăț”, și-a amintit el.
Unul dintre aspectele care i-au impresionat profund pe localnici este faptul că Gabriel nu percepe o taxă fixă pentru serviciile sale. Nu oferă bonuri și nu impune condiții. Acceptă orice sumă pe care oamenii doresc să o ofere, iar cei care nu au nimic sunt tratați cu aceeași atenție și respect. Trăiește modest, din darurile celor care simt că au primit ceva valoros în schimb.
„Profesia românului nu se încadrează într-o categorie cunoscută. Nu este nici medic, nici vindecător tradițional. Se descrie ca fiind un canal. Singurul său instrument sunt mâinile și energia care, susține el, curge prin ele. El spune că poate alina orice durere”, precizează articolul din presa mexicană.
„Nu există limite. Oamenii vin, se așează și simt schimbările. Nu trebuie să păcălesc pe nimeni”, afirmă Gabriel.
Pe lângă sesiunile stradale, Gabriel oferă și consultații la distanță, pentru cei care nu pot ajunge la el, precum și sesiuni private într-un apartament modest din cartierul Loreto. Pe 20 mai 2025, sute de persoane s-au adunat în fața bisericii încă de la primele ore ale dimineții, dorind să prindă un loc în fața românului care „ia durerea cu mâna”.
Mărturiile celor care au beneficiat de intervențiile lui Gabriel sunt numeroase și impresionante. O femeie spune că a venit cu dureri cronice de spate și a plecat „cu o ușurare de parcă cineva i-ar fi scos o piatră grea din corp”. Un bătrân care nu mai putea merge fără baston susține că, după o singură ședință, a reușit să urce scările singur. Deși nu există explicații medicale clare, experiențele celor vindecați conturează imaginea unui om cu o influență profundă asupra stării de bine a celor din jur.
Pentru Gabriel, vindecarea nu reprezintă un business, ci o expresie a unei vocații profunde. Nu urmărește cabinete luxoase, contracte de televiziune sau faima internațională, ci dorește să rămână conectat la energia pe care a descoperit-o întâmplător și care îl călăuzește în fiecare zi.
„Am încercat și alte locuri de muncă, dar nu mi-au ieșit. Asta este ceea ce sunt eu. Pentru asta am venit aici”, spune cu convingere Gabriel.
„M-au tratat foarte bine. Am fost surprins de modul în care m-au primit”, adaugă el.
Orașul Puebla a devenit pentru Gabriel un loc în care se simte acasă. A găsit aici liniște, căldură umană și o comunitate care l-a acceptat fără rezerve. Îi place arhitectura colonială, bucătăria locală și, mai ales, deschiderea oamenilor. Nu are planuri să se întoarcă în România, deși familia sa – tatăl și sora – locuiesc în continuare în Ploiești.
„Ei știu că ideologia mea de acum este să merg mai departe, să închid cicluri și să dau drumul”, concluzionează Gabriel Mihăilă.
Povestea sa amintește de figuri controversate din istoria bioenergiei românești, precum Constantin Mudava sau Bogdan Ștefănescu. Cu toate acestea, Gabriel Mihăilă nu caută faima și nu pretinde supremația asupra științei. El doar stă zilnic pe o bordură în orașul Puebla, cu pancarta „Quito dolores” și palmele întinse, oferind alinare unei lumi care încă mai crede în tăcerea vindecătoare a mâinilor.