Interesul românilor pentru condițiile necesare obținerii unui certificat de handicap este în creștere, procesul de evaluare fiind unul complex și dependent de mai mulți factori. Conform legislației din România, simpla existență a unui diagnostic nu garantează încadrarea într-o categorie de dizabilitate, criteriul decisiv fiind modul în care afecțiunea limitează autonomia, capacitatea de muncă și integrarea socială a pacientului.
Cadrul legal care reglementează acest domeniu este Legea 448/2006, document care stabilește drepturile persoanelor cu dizabilități și categoriile de deficiențe, după cum notează ciao.ro. În prezent, sistemul de protecție socială din țara noastră recunoaște patru niveluri de gravitate: handicap ușor, mediu, accentuat și grav.
Procedura de analiză a dosarelor este gestionată de comisiile din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Specialiștii evaluează documentația medicală, dar și capacitatea de autoîngrijire, comunicare și mobilitate a solicitantului. Printre afecțiunile care pot fi încadrate în aceste categorii se numără bolile neurologice grave, precum scleroza multiplă, Parkinson, epilepsia severă, sechelele în urma accidentelor vasculare cerebrale sau distrofia musculară.
În ceea ce privește sănătatea mintală, pot primi sprijin persoanele care suferă de schizofrenie, tulburare bipolară, autism, retard intelectual sau forme severe de depresie și anxietate, dacă acestea reduc semnificativ funcționalitatea zilnică. De asemenea, pacienții oncologici aflați în stadii terminale sau cu tratamente care afectează major calitatea vieții pot solicita certificatul de handicap.
Diabetul zaharat este luat în considerare de comisie în special atunci când generează complicații invalidante, cum ar fi orbirea, amputațiile, insuficiența renală sau neuropatia diabetică severă. Totodată, bolile cardiovasculare și respiratorii cronice, precum insuficiența cardiacă sau fibroza pulmonară, pot asigura dreptul la protecție socială dacă limitează sever efortul fizic.
Lista este completată de bolile rare și de infecția cu HIV/SIDA, pacienții fiind evaluați în funcție de impactul bolii asupra funcțiilor vitale. Dosarul necesar la DGASPC trebuie să includă documentele de identitate, scrisori medicale, ancheta socială și, în anumite cazuri, evaluări psihologice.
Beneficiile obținerii certificatului variază în funcție de gradul stabilit și pot include indemnizații lunare, bugete complementare, gratuitate pe transportul în comun, asistent personal sau facilități de ordin fiscal. Este esențial de înțeles că medicul specialist doar confirmă diagnosticul, decizia finală aparținând exclusiv comisiei de evaluare, care poate atribui grade diferite unor pacienți care suferă de aceeași boală, în funcție de evoluția particulară a fiecărui caz.