Sistemul public de pensii din Germania trece de o perioadă lungă de timp printr-o criză de sustenabilitate, punând în dificultate capacitatea statului de a asigura bătrâneți liniștite pentru toți cetățenii. Problemele sunt deosebit de vizibile pentru anumite grupe de vârstă, care primesc lunar sume ce acoperă cu greu necesitățile fundamentale, precum chiria, facturile la utilități sau tratamentele medicale.

Conform unei analize realizate de publicația Redactia.ro, care citează date din revista Stern, cuantumul pensiei în Germania nu este uniform, fiind influențat direct de durata stagiului de cotizare, de valoarea veniturilor brute realizate și de contribuțiile virate către asigurările sociale. Deși pragul legal de pensionare se aplică tuturor, traiectoriile profesionale individuale generează discrepanțe majore între pensionari.

Statisticile oficiale indică faptul că „nivelul pensiei” – un indicator care măsoară raportul dintre pensia standard și venitul mediu al salariaților – a atins un minim istoric în deceniul trecut. Mai exact, în anul 2015, acest raport a scăzut la 47,7%, în timp ce în 2014, 2016 și 2018 s-a situat în jurul valorii de 48,1%. Practic, în aceste intervale, un pensionar primea mai puțin de jumătate din salariul mediu pe economie, ceea ce reflectă o diminuare a puterii reale de cumpărare.

Această tendință negativă a afectat în mod direct românii care au lucrat pe piața muncii din Germania și au contribuit la sistemul de stat. Decalajul tot mai mare dintre evoluția salariilor și cea a pensiilor a creat un mediu economic nefavorabil pentru cei care au ieșit din activitate în acei ani.

Cele mai afectate categorii sunt persoanele născute la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50. Având în vedere că în Germania vârsta de pensionare a fost modificată progresiv, corelarea statisticilor arată următoarea situație: în 2014 s-au pensionat cei născuți în 1948, în 2015 cei din 1949, în 2016 cei din generația 1950, iar în 2018 persoanele născute în 1952.

Sistemul german prevede reguli clare în funcție de anul nașterii: persoanele născute înainte de 1947 s-au pensionat la 65 de ani, cele născute între 1947 și 1963 au o vârstă de pensionare care urcă gradual până la 67 de ani, iar cei născuți începând cu 1964 vor ieși la pensie la pragul standard de 67 de ani.

În ciuda reputației de stabilitate a Germaniei la nivel european, contextul economic și raportul fragil dintre numărul de angajați și beneficiari au lăsat urme adânci în veniturile generațiilor menționate, care în prezent se confruntă cu cele mai mici procente de înlocuire a salariului prin pensie.