Conform informațiilor preluate de pe redactia.ro, sărbătoarea Sfântului Ilie, prăznuită anual pe 20 iulie, ocupă un rol esențial în folclorul românesc, fiind corelată cu fenomene meteorologice precum tunetele și ploile, dar și cu etapele agricole.

Un element central al acestei zile, menționat de tradiția populară, este consumul de grâu nou, fiert și amestecat cu miere. Această rețetă era considerată un simbol al prosperității, al sănătății și al armoniei în familie. Grâul evoca rodul muncii câmpului, în timp ce mierea reprezenta bunăstarea și răsplata pentru eforturile depuse. Nu este vorba despre o dogmă religioasă strictă, ci despre un obicei transmis pe cale orală de la o generație la alta.

Femeile pregăteau grâul imediat după recoltare, oferindu-l ulterior membrilor familiei, vecinilor sau persoanelor lipsite de resurse. Se credea că gustarea din acest preparat în ziua de 20 iulie oferea energie pentru muncă și asigura necesarul de hrană până la recolta următoare. Acest aliment era adesea așezat alături de pâinea proaspătă și diverse fructe de sezon.

Sfântul Ilie este asociat și cu apicultura, printr-un obicei vechi numit „retezatul stupilor”. În această perioadă, se recolta mierea proaspătă, care era apoi gustată în cadrul familiei și oferită celor apropiați, un gest menit să atragă protecția asupra stupinei și prosperitatea în casă.

O altă tradiție importantă vizează consumul de mere de vară, care, în multe regiuni, nu erau mâncate înainte de această sărbătoare. Fructele, culese special pentru acest moment, erau duse la biserică pentru a fi sfințite, după care erau împărțite copiilor sau date de pomană pentru sufletul celor decedați.

În final, esența acestei sărbători, așa cum reiese din relatările bătrânilor, nu stă în abundența mesei, ci în recunoștința pentru hrană și generozitatea față de comunitate. Orice aliment oferit unui om nevoiaș în această zi era considerat mult mai prețios decât o masă îmbelșugată ținută doar pentru uzul propriu.