Calendarul creștin-ortodox din anul 2026 aduce o situație religioasă deosebită: prăznuirea Înălțării Domnului coincide cu sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena pe data de 21 mai. Această suprapunere face ca tradițiile legate de Ispas, așa cum este numită sărbătoarea în popor, să fie celebrate simultan cu ziua numelui pentru milioane de români.

Înălțarea Domnului este marcată întotdeauna la 40 de zile după Paște, iar în 2026 aceasta pică pe 21 mai. Conform publicației Adevărul, această zi este ultima din an în care credincioșii mai pot vopsi ouă roșii, un gest simbolic ce amintește de jertfa lui Iisus Hristos pe cruce.

Tradiția populară spune că ouăle roșii se pregătesc chiar în dimineața zilei de Înălțare sau în ajunul acesteia. După ce sunt sfințite la biserică, ouăle pot fi dăruite pentru sufletul celor adormiți. Se crede că aceste ouă au puteri protectoare, motiv pentru care mulți gospodări obișnuiesc să păstreze unul dintre ele până în anul următor, pentru a feri familia de necazuri și boli.

În această zi de sărbătoare, salutul obișnuit este înlocuit cu forma „Hristos S-a Înălțat!”, primindu-se răspunsul „Adevărat S-a înălțat!”. Aceleași cuvinte sunt rostite și în momentul ciocnirii ouălor roșii. Pe lângă ouă, creștinii obișnuiesc să împartă produse similare celor de la Paște: cozonac, pască, brânză, plăcinte, preparate din carne, vin, dar și verdețuri precum ceapa și usturoiul verde. În anumite regiuni, este obiceiul ca aceste alimente să fie oferite împreună cu vase noi, farfurii sau căni.

Pe lângă dimensiunea spirituală, Înălțarea Domnului a fost stabilită ca zi de pomenire a eroilor neamului. Această decizie a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1920 și reconfirmată în 1991 și 2001, oferind zilei statutul de Sărbătoare Națională Bisericească, după cum notează basilica.ro. Respectând acest ritual, la ora 12:00, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din țară bat în memoria celor care s-au jertfit pentru țară.

Din punct de vedere al rânduielilor casnice, Înălțarea este respectată cu aceeași rigoare ca ziua de Paște. Nu se lucrează la câmp, nu se spală și nu se coase. Credincioșii consideră că sufletul trebuie să fie curat, fiind interzise certurile sau vorbele grele. De asemenea, există obiceiul de a pune la porți și la ferestre frunze sfințite de nuc sau de leuștean, pentru a asigura protecția locuinței.