Diabetul zaharat reprezintă o boală metabolică în care nivelul glucozei din sânge crește peste valorile normale, din cauza unei producții insuficiente de insulină sau a unei utilizări deficitare a acestui hormon de către organism. Gestionarea bolii presupune monitorizarea atentă a alimentației, menținerea unei greutăți adecvate și activitate fizică regulată, pe lângă tratamentul prescris de medic.

Insulina are rolul de a ajuta celulele să folosească glucoza pentru energie. În cazul diabetului zaharat, fie secreția de insulină este redusă, fie insulina nu acționează eficient, ceea ce duce la dezechilibre metabolice și la creșterea glicemiei.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), diabetul zaharat se împarte în trei categorii principale: tip 1, tip 2 și diabetul gestațional, care apare în timpul sarcinii. Cele mai întâlnite sunt tipurile 1 și 2. Termenii utilizați anterior, precum „diabet juvenil” sau „insulino-dependent”, au fost înlocuiți cu denumirile actuale.

Diabetul de tip 1 se dezvoltă atunci când sistemul imunitar distruge celulele beta din pancreas, responsabile de producerea insulinei. Acest proces autoimun duce la un deficit sever de insulină. În Europa și America de Nord, aproximativ 10% dintre cazurile de diabet sunt de tip 1.

Debutul bolii este frecvent în copilărie, însă poate apărea la orice vârstă. Sensibilitatea la insulină rămâne normală, mai ales la început. Tratamentul implică administrarea de insulină prin injecții, calcularea atentă a carbohidraților și monitorizarea glicemiei înainte de mese.

Deși există dispozitive moderne precum pen-uri, pompe de insulină și senzori pentru monitorizarea glicemiei, un tratament definitiv sau un pancreas artificial complet funcțional nu este încă disponibil.

Diabetul de tip 2 se manifestă printr-o rezistență crescută a țesuturilor la insulină, asociată cu o scădere a secreției acestui hormon. Această rezistență apare, cel mai probabil, din cauza modificărilor receptorilor de insulină de la nivel celular.

Factorii de risc includ lipsa activității fizice, consumul excesiv de calorii, obezitatea, fumatul, colesterolul ridicat și hipertensiunea arterială.

Inițial, tratamentul diabetului de tip 2 constă în medicamente administrate oral, iar insulina este introdusă doar dacă aceste medicamente nu mai controlează eficient glicemia. În această formă, nivelul insulinei poate fi crescut ca răspuns compensator, ceea ce, în timp, poate duce la scăderea capacității pancreasului de a produce insulină. Medicamentele moderne urmăresc să crească sensibilitatea la insulină și să protejeze funcția secretorie a pancreasului.

Printre simptomele principale ale diabetului zaharat se numără:

1. Sete și foame accentuate
   Persoanele afectate pot resimți o sete intensă și au tendința de a urina frecvent, chiar dacă beau suficiente lichide. De asemenea, apare senzația de foame exagerată după mese consistente. Pierderea inexplicabilă în greutate este un semnal de alarmă care necesită evaluare medicală.
2. Afectarea vederii
   Vederea încețoșată este frecvent întâlnită la cei cu diabet nediagnosticat, fiind provocată de modificări la nivelul ochilor. Diabetul poate favoriza apariția cataractei și glaucomului, boli care afectează progresiv vederea. Consultul oftalmologic periodic este important pentru depistarea complicațiilor.
3. Oboseală și schimbări de dispoziție
   Tulburările metabolice din diabet influențează modul în care organismul utilizează glucoza, ceea ce duce la oboseală persistentă. Pot apărea și stări de iritabilitate sau depresie, care afectează activitățile zilnice.
4. Vindecarea lentă a rănilor
   La persoanele cu diabet, tăieturile sau zgârieturile se vindecă mai greu, din cauza circulației sanguine deficitare și a unui răspuns imun slăbit. Fără îngrijire adecvată, aceste leziuni pot deveni periculoase.