An de an, în ziua de 29 august, credincioșii ortodocși din doate colțurile lumii prăznuiesc cu mare cinste sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, ultimul mare profet al Vechiului Testament.

Deși este o rânduială ținută de multă vreme în cadrul Bisericii noastre, mulți dintre credincioși nu cunosc faptul că ziua de 29 august face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, și de Ajunul Bobotezei. Care este motivul pentru care ținem post în această zi de 29 august, se pot întreba unii, mai ales că abia am ieșit din postul Adormirii Maicii Domnului și apoi, cu atât mai mult, ziua de 29 august cade în acest an – 2021 – într-o duminică, cunoscută ca fiind zi a Liturghiei și a bucuriei? Vă invităm să descoperim explicațiile în rândurile următoare!

Înainte de toate, pentru a înțelege exact ce s-a întâmplat în ziua de 29 august, este esențial să reținem că, pentru „critica” adusă nelegiuirii lui Irod, care și-a alungat soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, soția fratelui său, împotriva legii, Sfântul Ioan a plătit cu viața. În cadrul unei petreceri, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg și, la îndemnul mamei sale, a cerut ca răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie, iar Irod a încuviințat și aprobat dorința acesteia. După ce capul i-a fost tăiat, trupul Sfântului Ioan a fost dus în orașul Samaria, unde a fost îngropat.

Așadar, există două mari motive pentru care ținem post aspru în această zi de 29 august. Una dintre explicații o găsim în Mineiul pe luna August, cartea de cult care conține slujbele sărbătorilor cu dată fixă pentru fiecare lună de peste anul bisericesc, în care se spune că toți credincioșii ortodocși postesc pe 29 august pentru a nu fi asemenea împăratului Irod. Acesta, în urma petrecerii și a mesei îmbelșugate din care a mâncat cu nesaț, a cerut ca Salomeea, fiica lui, să danseze pentru plăcerea invitaților săi şi, drept răsplată, i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul:

„În tot chipul, se cuvine să fim în această zi cu întristare și mâhnire, și nu a avea plăcerea pântecelui, pentru viață cea înfrânată a Sfântului și pentru vărsarea lui de sânge, cea prin necurată ucidere de către Irod. Căci, capul Înaintemergătorului a fost tăiat la ospăț din cauza jocurilor desfrânatei dansatoare și din cauza îmbuibării pântecelui și junghierii și vărsării de sânge de diferite vietăți. Iar nouă nu se cuvine a mânca nici una din aceste vietăți, că să nu ne arătăm a fi următori îmbuibărilor lui Irod”.

Apoi, un alt motiv pentru care ținem post aspru de sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este acela că, în calitatea noastră de creștini ortodocși, nu putem face abstracție de unele modele evidente de asceză, rugăciune și smerenie din cadrul istoriei Bisericii noastre, ci ar trebui, din contra, să le urmăm, pe cât posibil, în viața noastră. Știm că, misiunea Sfântului Ioan Botezătorul fost una specială: să vestească venirea lui Hristos și să-i boteze în râul Iordan pe cei care se pocăiau, așa cum a procedat cu Însuși Fiul lui Dumnezeu, spunând: „Aceluia i se cade a creşte, iar mie a mă micşora” (Ioan 3, 30). Sfânta Scriptură ne descrie modul auster în care Sfântul Ioan viețuia în pustie, pregătindu-se pentru misunea la care avea să fie chemat: avea îmbrăcăminte din păr de cămilă (deci foarte aspră), cu cingătoare de piele și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.

Spre exemplu, în Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, Mântuitorul spune că Ioan Botezătorul nu este nici o trestie clătinată de vânt, nici un om îmbrăcat în haine moi, arătând astfel condiția ascetică și rugătoare a marelui proroc.

De aceea, postind în această zi a martiriului său, noi ne amintim și cinstim inclusiv aleasa sa viețuire și pregătire pentru venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe acest pământ pentru mântuirea noastră. E drept – nu este nevoie să imităm modelul Sfântului Ioan în sensul literal, adică să consumăm lăcuste și miere în această zi, ci important este, mai degrabă să ne îndreptăm puțin mai mult atenția către aspectele spirituale și duhovnicești pe care le ignorăm sau le punem în plan secund de cele mai multe ori.

În unele zole ale țării noastre, credincioșii, din pioşenie pentru moartea martirică a Sfântului Ioan, sau mai bine zis din cauza superstițiilor moștenite din bătrâni, nu consumă alimente roșii și nici fructe sau legume de culoarea sângelui, spunând că acestea amintesc de sângele vărsat de proroc în timpul martiriului său. Nimic mai fals! Niciun canon al Bisericii nu prevede acest lucru, această cutumă în discordanță cu duhul Ortodoxiei. Fiind iubitori ai lui Hristos şi ai sfinților Săi, nu putem să luăm în considerare astfel de tradiții populare, străine de „vocea” Bisericii și de mărturisirea de veacuri a Sfinților Părinți și a marilor ei duhovnici.

Singurul lucru care contează în această zi este însuși modelul de viețuire al Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea Domnului și care, pentru faptele sale și pentru moartea sa mucenicească, este cinstit în Biserica noastră de patru ori pe an: 23 septembrie – „Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, 7 ianuarie – „Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, 24 iunie – „Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul” şi 29 august – „Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”. Totodată, ne mai aducem aminte de Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului și cu prilejul primei şi a celei de-a doua aflări a capului Sfântului (24 februarie) şi a celei de-a treia aflări a capului său (25 mai).

În această zi, dar nu numai, să aducem prinos de cinstire Sfântului Ioan, pentru ca el să revarse asupra noastră și asupra familiei noastre binecuvântarea sa. Am adunat, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, o colecție deosebită de icoane cu Sfântul Ioan Botezătorul, potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice