Sărbătoarea Sfântului Dumitru, prăznuită în fiecare an la data de 26 octombrie, este marcată de numeroase tradiții și obiceiuri pe care înaintașii le urmau cu strictețe.

Sfântul Mare Mucenic Dumitru este considerat unul dintre cei mai importanți sfinți militari, fiind cinstit atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică, de rit bizantin și roman. Data prăznuirii este 26 octombrie, însă creștinii ortodocși care respectă calendarul iulian îl celebrează pe 8 noiembrie.

Unul dintre obiceiurile din ajunul Sfântului Dumitru este aprinderea focurilor. Tradiția spune că, dacă sar peste flăcări, copiii vor fi sănătoși pe parcursul întregului an. Focurilor li se atribuie și rolul de a îndepărta animalele sălbatice și de a-i încălzi pe cei adormiți. La final, după stingerea focului, un cărbune este aruncat în grădină pentru a asigura fertilitatea pământului.

De asemenea, în ajun, se presară sare pe pragul casei pentru a aduce spor și bunăstare în familie.

În ziua sărbătorii, conform tradiției, femeile împart celor care au sărit peste focurile din ajun diverse produse, precum covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate. Tot de Sfântul Dumitru, cunoscut popular și ca Sâmedru, se face pomenirea celor trecuți în neființă, împărțindu-se colivă și colaci modelați în formă de cruce.

O altă superstiție spune că este interzis să se lucreze în gospodărie în această zi. De asemenea, credința populară asociază ziua de Sfântul Dumitru cu momentul în care se încheie socotelile mai vechi, precum chiriile sau împrumuturile contractate cu șase luni înainte, și se stabilesc noi înțelegeri.

Sâmedru este considerat și ocrotitorul păstorilor. Aceștia au un obicei specific pentru a prevesti cum va fi iarna: își așază cojocul în mijlocul turmei, pe iarbă. Dacă prima oaie care se așază pe cojoc este una neagră, se spune că iarna va fi blândă. În schimb, dacă oaia este albă, iarna se anunță a fi una grea și geroasă.