Păstrarea sistemului actual de măsurare a timpului, cu 24 de ore pe zi și subdiviziuni de câte 60 pentru minute și secunde, reprezintă o moștenire culturală și matematică de o longevitate uluitoare. Deși pare un sistem complex, acesta a supraviețuit chiar și tentativelor de reformă radicală, cum a fost cea din perioada post-revoluționară franceză.
În octombrie 1793, Republica Franceză a încercat să impună „timpul decimal”, o metodă prin care ziua era împărțită în 10 ore, fiecare oră având 100 de minute a câte 100 de secunde. Această schimbare făcea parte dintr-o strategie mai amplă de raționalizare și eliminare a influențelor religioase, care includea și o săptămână de 10 zile. Totuși, experimentul a eșuat după aproximativ un an.
„A început rapid să provoace nenumărate dureri de cap”, a explicat Finn Burridge, de la Muzeele Regale Greenwich din Londra, conform unei analize publicate de BBC și preluate de Mediafax. Dificultățile tehnice de conversie a ceasurilor, izolarea diplomatică a Franței și nemulțumirea populației rurale față de reducerea zilelor de odihnă au dus la abandonarea proiectului.
Rădăcinile modului nostru de a număra timpul se află în Mesopotamia antică, la sumerieni (circa 5300-1940 î.Hr.). Aceștia au creat unul dintre primele sisteme de scriere și o metodă de calcul bazată pe cifra 60, cunoscută sub numele de sistem sexagesimal.
Există teorii care sugerează că acest sistem a apărut din numărarea articulațiilor degetelor: folosind degetul mare pentru a indica cele 12 încheieturi ale celorlalte patru degete de la o mână, și utilizând degetele celeilalte mâini pentru a ține evidența grupurilor de 12, se ajunge la totalul de 60.
De ce a fost preferat numărul 60 în locul sistemului zecimal? Experții subliniază utilitatea practică a acestuia. „Dacă dezvoltați numere în scopuri foarte practice, cum ar fi contabilitatea, impozitele sau măsurarea câmpurilor și împărțirea câmpurilor pentru moștenirea fiilor dvs., o modalitate ușoară de a face aceste operații matematice poate fi de mare ajutor”, afirmă Erica Meszaros, specialistă în istoria științelor exacte. Spre deosebire de 10, care se divide doar la 1, 2 și 5, numărul 60 este divizibil cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 12, 15, 20 și 30, eliminând necesitatea fracțiilor complicate în calculele uzuale.
Egiptenii antici au fost primii care au segmentat ziua în ore, utilizând cadrane solare și ceasuri stelare încă din anul 2500 î.Hr. Ulterior, babilonienii au preluat moștenirea sumeriană și au perfecționat măsurarea timpului și a mișcărilor cerești. Aceștia au stabilit un calendar de 360 de zile (12 luni a câte 30 de zile) și au început să divizeze unitățile mari de timp în segmente mai mici pentru calcule astronomice.
„Au păstrat aceeași diviziune deoarece acest lucru le-a permis să adauge pur și simplu observații noi la cele existente”, explică Erica Meszaros despre modul în care grecii antici au adoptat ulterior standardele babiloniene. Această continuitate a făcut ca sistemul de 60 de minute să devină atât de bine înrădăcinat în civilizația globală, încât o eventuală schimbare în prezent este considerată aproape imposibil de gestionat.