Marea actriță Adela Mărculescu a încetat din viață. Trupul neînsuflețit va fi depus vineri, 24 iulie, la Biserica Sfântul Gheorghe din Capitală, după cum a informat Cancan.
Cei care vor să îi aducă un ultim omagiu o pot face începând cu ora 12.00. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, la Cimitirul Bellu, la ora 10.00.
Adela Mărculescu a devenit actriță a Teatrului Național în anul 1959 și a rămas acolo timp de mai bine de 60 de ani. De-a lungul carierei, ea a jucat în producții de succes și a întruchipat zeci de personaje din dramaturgia națională și universală.
Reprezentanții instituției au transmis un mesaj despre activitatea sa: „De la debutul său pe scena Naționalului în „Înșir’te mărgărite” (1964), Adela Mărculescu a întruchipat zeci de personaje din dramaturgia națională și universală, colaborând cu cei mai mari regizori români. A fost Epancina Aglaia în „Idiotul” de F.M. Dostoievski (regia Alexandru Finți, 1969), Ana în „Take, Ianke și Cadîr” (regia Ion Finteșteanu, 1971), Dona Diana în piesa omonimă a lui Camil Petrescu (1973), Margareta Aldea în „Gaițele” de Al. Kirițescu (1977) și Mioara în „Idolul și Ion Anapoda” (regia Ion Cojar, 1985). (…)”
Actrița a jucat până în acest an în repertoriul curent al Teatrului Național din București. Reprezentanții au menționat în mesaj că „Adela Mărculescu a ars pentru teatru cu o vitalitate exemplară, refuzând să părăsească scândura pe care a iubit-o atât de mult. Până în acest an, publicul s-a bucurat de prezența sa pe scenă în repertoriul curent al Teatrului Național din București: Doamna Boyle în „Cursa de șoareci” de Agatha Christie (regia Erwin Șimșensohn) și Chiriachița în „Titanic vals” de Tudor Mușatescu (regia Dan Tudor).”
De asemenea, ea a apărut în filme precum „Șapte băieți și o ștrengăriță”, „Declarație de dragoste”, „Alo, aterizează străbunica!” și „Surorile”. Actrița a fost remarcată pentru distincție, eleganța interpretării și vocea inconfundabilă, iar mesajul transmis s-a încheiat cuvintele: „Prin plecarea Adelei Mărculescu, cortina coboară peste o întreagă epocă de aur a teatrului românesc. Ne plecăm cu adâncă recunoștință în fața memoriei sale.”