În calendarul tradițiilor populare, busuiocul este asociat cu ocrotirea, norocul și belșugul. Materialul publicat de noutati.info prezintă așezarea unei crenguțe la intrarea în locuință, în seara de 7 noiembrie, ca gest simbolic înaintea sărbătorii Sfinților Mihail și Gavriil, celebrată pe 8 noiembrie.

Potrivit materialului, această practică folosește simbolistica populară a busuiocului. Nu există dovezi solide că așezarea plantei la ușă în ajunul sărbătorii ar fi fost un obicei practicat în toată România, iar gestul nu garantează prosperitatea și nu înlătură în mod real pericolele.

În credințele populare, pragul marchează hotarul dintre lumea de afară și spațiul familiei. Plantele aromatice și îngrijirea locuinței au fost asociate cu dorința de a păstra armonia și de a ține necazurile departe.

Busuiocul este prezentat în tradiția românească drept o plantă simbolică, legată, în unele superstiții, de noroc și protejarea gospodăriei, iar în altele de sănătate, curățenie și speranța unui început mai bun. Cei care doresc să păstreze această simbolistică pot lega fire de busuioc uscat cu o panglică și le pot așeza într-un loc curat, lângă intrare.

În cultura populară, belșugul însemna nu doar avere, ci și hrană, sănătate, înțelegere și putere de muncă. Ordinea, curățenia și pregătirea bucatelor înaintea sărbătorilor erau considerate semne de respect față de casă și familie.

Calendarul popular asociază sărbătoarea Arhanghelilor cu trei zile, 8, 9 și 10 noiembrie, numite în unele regiuni „capul, mijlocul și coada Arhanghelului”. Sâmbăta dinaintea sărbătorii este legată de pomenile numite Moșii de Arhangheli; în 2026, aceasta cade pe 7 noiembrie.

În anumite zone se pregăteau colaci și alte bucate pentru a fi împărțite. În regiunile pastorale, ciobanii practicau și obiceiul turtei arieților, prin care încercau să afle simbolic dacă turmele vor avea spor în anul următor.