Pe 26 octombrie sunt sărbătoriți Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar în ziua următoare este cinstit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Sărbătorile îi privesc pe doi sfinți diferiți, iar pentru pachetele de pomană pregătite cu acest prilej nu există o rețetă alimentară obligatorie.
Conținutul poate fi ales în funcție de posibilitățile familiei și de nevoile persoanei care îl primește. Un pachet practic poate cuprinde pâine sau colăcel, o porție de mâncare, un fruct și apă; acestea sunt sugestii, nu reguli.
Printre preparatele care pot fi porționate și transportate ușor se numără orezul cu legume, cartofii gătiți și mâncarea de fasole. Meniul poate ține cont de rânduiala alimentară din ziua respectivă, dacă familia o respectă. O felie de chec sau câțiva biscuiți pot completa pachetul, dar dulciurile nu trebuie să înlocuiască alimentele de care destinatarul are mai multă nevoie.
Alegerea alimentelor poate ține cont de situația celui care le primește. Produsele de bază, precum orezul, pastele, uleiul sau conservele, pot fi utile unei persoane care gătește acasă, în timp ce pentru cineva fără acces la o bucătărie poate fi mai potrivită o masă gata de consum. Preparatele foarte tari și ambalajele greu de desfăcut pot fi incomode pentru unele persoane în vârstă.
Dacă sunt cunoscute restricții alimentare, produsele pot fi adaptate; o întrebare discretă poate lămuri ce poate consuma destinatarul. Ingredientele principale pot fi menționate la predarea pachetului, iar greutatea și rezistența pungii merită luate în calcul, mai ales dacă persoana merge pe jos.
Obiceiurile diferă între regiuni și familii. Unele păstrează rețete transmise de la părinți și bunici sau aleg un preparat preferat de persoana pomenită, dar aceste practici nu stabilesc reguli pentru toți. Coliva, colacul și vinul sunt întâlnite în rânduiala slujbelor de pomenire, iar pregătirea lor poate fi discutată cu preotul, în funcție de slujbă și de practica parohiei.
Pomenirea celor adormiți este însoțită de rugăciune și milostenie, iar valoarea darului nu se măsoară doar prin cantitatea sau prețul produselor. Numărul pachetelor poate fi stabilit în limita posibilităților familiei, fără comparații cu alte gospodării. Afirmațiile despre nenorociri provocate de lipsa unui aliment nu trebuie confundate cu învățătura religioasă, iar pomana nu garantează un câștig material sau noroc.
Stabilirea bugetului înaintea meniului și alcătuirea unei liste scurte pot ajuta la evitarea cheltuielilor și a risipei. Un singur fel de mâncare, recipientele curate și rezistente și folosirea ingredientelor deja existente în gospodărie pot simplifica pregătirile. Dacă bugetul nu permite multe pachete, numărul lor poate fi redus, iar membrii familiei pot contribui și prin gătit, cumpărături sau transport.
Darurile pot fi oferite la un moment potrivit și, dacă este cazul, după o înțelegere prealabilă. Persoana care primește trebuie să poată accepta sau refuza fără presiune, iar ajutorul nu ar trebui condiționat de fotografierea destinatarului. Pentru distribuirea la biserică, organizatorii pot indica modul de desfășurare, iar parohia poate oferi informații despre produsele necesare și persoanele care au nevoie de ajutor.