Creștinii ortodocși și cei greco-catolici îl pomenesc pe 14 mai pe Sfântul Mucenic Isidor, în timp ce calendarul romano-catolic îl celebrează pe Sfântul Apostol Matia.

Conform datelor istorice prezentate de crestinortodox.ro și preluate de România TV, Sfântul Isidor a fost un militar de rang înalt în Alexandria, care a trăit în timpul domniei împăratului Deciu (249-251). Identitatea sa religioasă a fost dezvăluită autorităților de către un camarad, moment în care împăratul i-a solicitat oficial să renunțe la creștinism și să aducă jertfe zeităților păgâne.

Deoarece a refuzat categoric să își abandoneze credința, Isidor a fost supus unor torturi crunte, fiindu-i tăiată limba. Chiar și în imposibilitatea de a vorbi clar, acesta a continuat să îl mărturisească pe Hristos. În anul 251, sfântul a fost condamnat la moarte prin decapitarea, iar trupul său a fost ulterior aruncat într-o fântână. Rămășițele sale au fost recuperate pe ascuns de un apropiat și înhumate cu respect.

Tradiția bisericească menționează că mormântul său a devenit un loc de pelerinaj cunoscut pentru vindecări miraculoase. Câteva secole mai târziu, Sfântul Grigorie de Tours nota existența unei biserici impresionante ridicate pe locul de veci al mucenicului, unde încă se afla puțul în care fusese aruncat trupul acestuia.

În tradiția liturgică, rugăciunea dedicată Sfântului Mucenic Isidor este rostită de credincioși pentru tămăduire: „Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”

Alte cântări religioase și cereri de mijlocire adresate sfântului în această zi includ: „Sfinte Mucenice Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu rugăciunile tale, mucenice al lui Hristos, Isidore, dă-mi mie lumină din cer şi har ca să laud pomenirea ta cea cinstită, fericite. Cu totul ţi-a fost către Dumnezeu inima şi sufletul, mucenice Isidore, căci ai avut şi viaţă preacurată, nevoindu-te ca un mucenic.”

Slujba de pomenire se încheie cu preaslăvirea credinței sale neclintite: „Îndreptându-ţi sufletul după lege, fericite Isidore, ca o avuţie nerăpită ai ţinut credinţa cea mântuitoare nestrămutată, preafericite.”