Odată cu apropierea zilei de 8 martie, unitățile de învățământ din România reiau o controversă anuală legată de natura cadourilor oferite profesoarelor și educatoarelor. Ceea ce ar trebui să fie un gest simbolic de recunoștință s-a transformat, în numeroase cazuri, într-o competiție a darurilor costisitoare, generând dileme etice profunde.
Practica oferirii de flori sau felicitări realizate de copii a fost înlocuită treptat de variante mult mai scumpe, precum voucherele sau chiar sumele de bani cash. Conform unei relatări făcute de o mamă pe un grup de socializare, citată de Adevărul, în anumite localități părinții colectează sume fixe: „La Giurgiu se pun 100 lei/copil, iar banii strânși se dau în plic, astfel: 100 de lei îngrijitoarei, 200 de lei doamnei de engleză, 200 de lei doamnei de dansuri, iar restul banilor – în plic educatoarei. La niciuna nu se cumpără flori, pentru că au spus că <nu mănâncă flori>”.
Fenomenul „normalizării excesului” este analizat de sociologi, care observă cum un cadou scump oferit o dată devine rapid noul standard obligatoriu pentru anii următori. Această presiune se resimte inclusiv în învățământul privat, unde părinții acceptă să contribuie la fonduri colective de teamă ca micuții lor să nu fie marginalizați.
Opiniile părinților sunt împărțite, mulți criticând opulența acestor gesturi. O altă mămică a explicat pentru sursa citată modul în care se ajunge la decizii: „Nu sunt de acord cu cadourile scumpe. Spre norocul nostru, am dat peste două doamne care ne-au rugat să nu le luăm mai mult de o felicitare și o ciocolată, pentru că s-ar simți stânjenite. Acum, de 1 și 8, le luăm câte o broșă și un buchet de flori”. Totuși, „spirala tăcerii” pe grupurile de WhatsApp face ca mulți părinți să nu îndrăznească să se opună majorității care propune sume mari.
O perspectivă diferită vine din partea unei educatoare, care a transmis un mesaj anonim comunității de părinți, subliniind utilitatea practică în detrimentul obiectelor de lux. Aceasta a explicat că o mare parte din propriul salariu este cheltuit pe materiale didactice și a sugerat cadouri care să ajute procesul educațional.
„Dacă TOTUȘI, doriți să le luați ceva educatoarelor/ învățătoarelor, luați-le o floare, un top de hârtie, o imprimantă la clasă, o cafea, jocuri pe care le folosesc la clasă. Nu mai luați tablouri cu mușchi, tablouri cu ‘cea mai bună educatoare’, căni cu pozele copiilor, brățări, cercei, parfumuri, cosmetice la care nu cunoașteți gusturile. Eu aș prefera, sincer, un buchet de flori decât o brățară de aur pe care nu aș purta-o că nu e stilul meu”, a scris cadrul didactic, conform Adevărul.
Chiar și atunci când dascălii refuză explicit orice atenție, unii părinți insistă, din dorința de a nu fi lăsați mai prejos de alte clase. George Colang, lector universitar și specialist în etică, consideră că acest comportament reflectă un amestec de politețe și reflex de tip clientelar.
„Educația ar trebui să funcționeze în registrul formării intelectuale și morale, nu în registrul reciprocității materiale. Când cadoul devine important, apare riscul transformării profesorului din autoritate intelectuală în beneficiar al unei atenții care seamănă cu o investiție”, a declarat George Colang pentru sursa citată.
Spre deosebire de România, în statele occidentale există reguli stricte și limite valorice pentru cadourile oferite profesorilor (adesea sub 25 de dolari sau 20 de euro). În țări precum Statele Unite sau Germania, darurile care depășesc pragul simbolic sunt refuzate pentru a evita orice suspiciune de favoritism sau conflict de interese.