Pe 25 septembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe mai mulți sfinți cu vieți remarcabile, printre care Cuvioasa Eufrosina, care și-a ascuns identitatea într-o mănăstire de bărbați, Sfântul Mucenic Pafnutie și cei 546 de martiri ai persecuțiilor lui Dioclețian, precum și Sfântul Serghie de Radonej, considerat ocrotitorul Rusiei. Tot în această zi sunt amintiți și Sfinții Mucenici Pavel și Tatis cu fiii lor, iar o întâmplare legată de un cutremur din timpul împăratului Teodosie cel Mic a dat naștere unei rugăciuni importante în cultul ortodox.
Cuvioasa Eufrosina a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic și provenea dintr-o familie înstărită. Dorind să urmeze viața monahală, ea s-a deghizat în bărbat, și-a tuns părul și a primit numele de Smarald. S-a stabilit într-o mănăstire de călugări, unde a lucrat ca „fameniu împărătesc”, pentru a nu fi recunoscută de tatăl său, Pafnutie.
În mănăstire, Eufrosina a dus o viață aspră, cu posturi severe, rugăciune neîntreruptă și eforturi fizice intense, slăbind vizibil în timp, spre uimirea celorlalți monahi. Această taină a durat 38 de ani, până la sfârșitul vieții sale.
La moartea sa, tatăl a venit la mănăstire, iar Eufrosina i-a dezvăluit identitatea, rostind cu glas slab „O, tată!”. După aceasta, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Pafnutie, copleșit de emoție, a căzut la pământ și, inspirat de exemplul fiicei, a intrat și el în monahism, conducând așezământul până la trecerea sa la cele veșnice.
Sfântul Mucenic Pafnutie a fost un nevoitor al pustiei egiptene în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian (284–305). Când guvernatorul Adrian l-a chemat să mărturisească credința, Pafnutie s-a prezentat cu bunăvoință, pregătit să-și afirme credința în Hristos.
În fața tăriei cu care Dumnezeu îl întărea, doi soldați, Dionisie și Callimah, au crezut și ei în Hristos și au fost decapitați. Pafnutie a fost închis, iar în această perioadă a convertit 40 de deținuți, care au fost arși de vii pentru credința lor.
Ulterior, a fost eliberat și găzduit de creștinul Nestorie, a cărui familie a crescut în credință, primind în cele din urmă moarte mucenicească. În total, Pafnutie a întărit în credință numeroși creștini, iar numărul martirilor a ajuns la 546.
În cele din urmă, calăii l-au aruncat în râu cu o piatră legată de gât, însă Pafnutie a plutit până la mal. A fost adus în fața împăratului Dioclețian, care a poruncit să fie răstignit într-un smochin, încheind astfel martiriul său.
În timpul domniei împăratului Teodosie cel Mic a avut loc un cutremur puternic, interpretat ca o chemare la pocăință. Împăratul, patriarhul Proclu, clerul și credincioșii au ieșit în câmp pentru o procesiune de rugăciune, strigând „Doamne, miluiește!”.
În timpul rugăciunii, un copil a fost ridicat în văzduh și, după ce mulțimea a plâns și s-a rugat cu spaimă, copilul s-a întors „ca pe un nor”, vestind cu glas puternic că îngerii cântă laude: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!”.
După această mărturie, copilul a murit, iar cutremurul s-a oprit. Această întâmplare a dat naștere Trisaghionului, rugăciunea „Sfinte Dumnezeule…”, recitată în cultul ortodox.
Sfinții Mucenici Pavel și Tatis, împreună cu fiii lor Savinian, Maxim, Ruf și Eugenie, provin din Damasc. Aceștia au fost denunțați pentru credința lor creștină, înlănțuiți și aduși la interogatorii, unde au îndurat bătăi și chinuri severe, dându-și viața pentru mărturisirea lui Hristos, formând o familie martirică.
Sfântul Serghie de Radonej, născut în 1313 la Rostov, este cunoscut ca ocrotitorul Rusiei. La botez a primit numele Bartolomeu și a fost vestit încă din pântecele mamei prin semne minunate la Sfânta Liturghie. Deși în copilărie avea dificultăți în învățare, o întâlnire cu un bătrân monah i-a deschis înțelegerea Scripturilor.
După moartea părinților, a ales viața ascetică în pustie, împreună cu fratele său Ștefan, ridicând o biserică închinată Sfintei Treimi. A primit tunderea monahală în 1337, sub numele de Serghie, trăind în sărăcie aspră și rugăciune, hrănind chiar un urs care venea la chilia sa.
În jurul său s-a adunat o obște monahală, iar, în ascultare față de Patriarhul Filotei, a întemeiat o viață de obște, transformând mănăstirea într-un centru spiritual și de ospitalitate. Serghie de Radonej l-a binecuvântat pe marele cneaz Dimitrie Donskoi înaintea victoriei de la Kulikovo și a fost martorul unei arătări a Maicii Domnului, care i-a promis ocrotirea mănăstirii atât în viață, cât și după moarte.
Sfântul s-a mutat la Domnul pe 25 septembrie 1391, la vârsta de 78 de ani, rămânând cunoscut ca făcător de minuni și ocrotitor al Rusiei.