România se confruntă cu o creștere semnificativă a stresului termic generat de temperaturile ridicate, fenomen accentuat în special în regiunile de sud și sud-vest ale țării. Analize recente realizate pe baza indicelui UTCI arată că numărul orelor cu stres termic intens a crescut constant în ultimele opt decenii, afectând sănătatea populației și generând provocări majore pentru mediu și economie.

Stresul termic apare atunci când organismul uman nu mai poate menține o temperatură internă normală din cauza căldurii excesive din mediul înconjurător. Pentru a se răcori, corpul activează mecanisme precum transpirația și dilatarea vaselor de sânge, însă aceste eforturi pot conduce la disconfort, epuizare sau chiar afecțiuni grave și decese, mai ales dacă expunerea la căldură este prelungită. Persoanele vârstnice, copiii mici, cei cu boli cronice și lucrătorii în aer liber sunt cei mai vulnerabili în fața acestui fenomen.

Ce reprezintă stresul termic și cum este măsurat?

Temperatura aerului singură nu oferă o imagine completă a modului în care percepem căldura. Umiditatea ridicată limitează evaporarea transpirației, vântul poate ajuta la răcirea corpului, iar radiația solară sau suprafețele urbane încălzite amplifică senzația de căldură, explică dr. Bogdan Antonescu pentru platforma Infoclima.

Indicele Universal al Climatului Termic (UTCI) este unul dintre cei mai utilizați indicatori pentru evaluarea stresului termic. Acesta combină temperatura aerului, umiditatea relativă, viteza vântului și radiația solară pentru a estima temperatura „resimțită” de corpul uman. UTCI este exprimat în grade Celsius echivalente și funcționează în baza unei scale standardizate a confortului termic.

Valori între 9°C și 26°C indică condiții confortabile, fără stres termic. De la 26°C în sus, apar treptat grade de stres termic cauzat de căldură: moderat (26–32°C), intens (32–38°C), foarte intens (38–46°C) și extrem (peste 46°C). Pentru analiza actuală, pragul de 32°C a fost folosit pentru a defini orele cu stres termic generat de căldură, interval în care pot apărea efecte fiziologice severe, cum ar fi deshidratarea, insolația sau epuizarea termică.

Hărțile stresului termic în România

Folosind indicele UTCI și date meteorologice, au fost realizate trei hărți care ilustrează distribuția și evoluția stresului termic în România:

1. Numărul mediu anual de ore cu stres termic (1990–2024)

Această hartă arată câte ore pe an, în medie, se înregistrează condiții cu UTCI ≥ 32°C pentru fiecare județ. Zonele cele mai afectate sunt regiunile joase din sud și vest ale țării, precum Oltenia și Banatul, unde populația suportă un număr ridicat de ore cu disconfort termic sever. În schimb, zonele montane și deluroase înregistrează mult mai puține astfel de ore.

„În județele din Câmpia Română și din sud-vest, oamenii îndură anual mult mai multe ore de disconfort termic decât în restul țării,” subliniază analiza.

2. Evoluția pe termen lung a orelor cu stres termic (1940–2024)

Harta indică creșterea frecvenței orelor cu stres termic în ultimele opt decenii, măsurată în ore pe deceniu. Toate județele prezintă o tendință ascendentă, fără excepții, cu creșteri de peste 15–20 de ore pe deceniu în unele zone din sud. Aceasta înseamnă că, față de anii 1940, aceste regiuni au acum peste 150 de ore suplimentare anual cu condiții de stres termic intens.

„Acest lucru reflectă încălzirea semnificativă a climei României de-a lungul secolului XX și începutul secolului XXI,” remarcă specialiștii.

3. Diferența față de media națională a orelor cu stres termic (1990–2024)

Această hartă compară județele în funcție de numărul de ore cu stres termic, evidențiind abaterile față de media națională prin unități de deviație standard. Zonele cu valori pozitive (roșu) indică o expunere mai ridicată, iar cele cu valori negative (albastru) o expunere mai scăzută.

Astfel, județele din sudul extrem și sud-vest (ex. Dolj, Teleorman, Giurgiu) se află mult peste media națională, în timp ce zonele montane din Carpații Meridionali și Orientali prezintă un număr redus de ore caniculare.

„Această reprezentare ajută la identificarea celor mai vulnerabile regiuni din țară din punct de vedere al expunerii la căldură extremă, fără a fi nevoie de cunoașterea valorilor absolute,” explică experții.

Consecințe și recomandări

Fenomenul stresului termic cauzat de valurile de căldură nu mai reprezintă o excepție, ci o realitate din ce în ce mai frecventă în România. Analizele indică o creștere constantă a severității acestui fenomen, mai ales în sud și sud-vest, unde populația este expusă la sute de ore caniculare anual, cu o creștere medie de peste 15–20 de ore per deceniu.

„Distribuția geografică este inegală: zonele montane rămân relativ protejate, însă vaste regiuni de câmpie se confruntă cu un risc termic tot mai mare,” atenționează specialiștii.

Aceste date subliniază necesitatea implementării unor măsuri urgente și adaptate contextului local, printre care:

• Sisteme de alertă și spații de răcorire dedicate sănătății publice, în special în județele cele mai afectate;
• Planificare urbană care să includă extinderea zonelor verzi, folosirea materialelor reflectorizante și crearea de coridoare de ventilație, în special în orașele din sud și vest;
• Strategii de adaptare climatică locale, bazate pe date, pentru sectoare precum agricultură, apă, energie și infrastructură, menite să reducă vulnerabilitatea comunităților la valurile de căldură.