Pe data de 19 iulie 2026, credincioșii o pomenesc pe Sfânta Cuvioasă Macrina. Aceasta este amintită în Știrile Kanal D ca fiind una dintre figurile importante ale creștinismului din secolul al IV-lea.

Sfânta Macrina s-a născut în anul 327, într-o familie cu zece copii. Ea a fost sora Sfinților Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, având un rol în formarea spirituală a fraților săi.

În tinerețe, Macrina a trecut printr-o încercare grea, după ce logodnicul ei a murit înainte de nuntă. Ea a refuzat să se mai căsătorească, considerând că logodna ei rămâne valabilă înaintea lui Dumnezeu. Ea spunea: „Nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar și după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, așa cum este o singură naștere și o singură moarte.”

Ulterior, Sfânta Macrina a ales calea monahismului împreună cu mama sa, Emilia. Cele două s-au dedicat rugăciunii și postului, transformând locul unde trăiau într-o comunitate monahală.

După moartea mamei sale și a fratelui său, Sfântul Vasile cel Mare, Macrina a fost vizitată de fratele ei, Sfântul Grigorie de Nyssa. Acesta a găsit-o pe patul de moarte, moment în care cei doi au purtat discuții despre viața veșnică și lucrarea lui Dumnezeu.

Înainte de a trece la cele veșnice, Sfânta Macrina a rostit o rugăciune pentru iertarea păcatelor. Ea s-a rugat astfel: „Stăpâne Atotputernice Doamne, Care dai odihnă trupurilor noastre prin somnul morții pentru o vreme, Tu iară le vei scula la trâmbița cea de apoi. Iartă-mi mie păcatele mele, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, și dă-mi mie cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios. Dăruiește-mi mie ca sufletul meu fără de păcat să se înalțe, ca tămâia înaintea Ta.”

După ce a rostit aceste cuvinte, Sfânta Macrina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, pe ochi, pe față și pe inimă. Apoi, aceasta și-a dat sufletul în pace.