Campania de recoltare a strugurilor din acest an scoate la iveală un deficit major de brațe de muncă în podgoriile românești, deși veniturile oferite zilierilor pot fi atractive, în funcție de modul de remunerare stabilit de angajatori.

În cazul plății cu ziua, programul standard de lucru este de șapte ore, iar pachetul include adesea masa și apa potabilă.

„Cam în trei ore umplem o maşină de 2 tone cu lădiţe pline de ciorchini. Se munceşte zilnic, câte şapte ore şi se câştigă 150 de lei, plus apă şi mâncare”, povestește Vasile, care a lucrat la cules și în Franța.

Volumul strâns într-un vehicul de transport este realizat prin efortul colectiv al brigăzii, nu reflectă randamentul exclusiv al unui culegător. În funcție de înțelegerea stabilită anterior cu proprietarii plantațiilor, banii se achită fie la încheierea zilei de muncă, fie săptămânal, arată informațiile publicate de Playtech.ro.

În exploatațiile unde plata este calculată direct la kilogram, remunerația este proporțională cu ritmul și rezistența fiecărui om în parte. La un tarif stabilit la 800 de lei pentru fiecare tonă, culegătorul primește 80 de bani pe kilogram. Printr-o astfel de schemă, un lucrător care adună o tonă în interval de trei zile obține o medie de 267 de lei pe zi. Pentru a atinge un prag zilnic de 300 de lei, volumul cules trebuie să ajungă la circa 375 de kilograme, aceste sume fiind estimări de calcul și nu venituri fixe asigurate.

O femeie cu o experiență de aproximativ 16 sezoane în podgoria de la Târgu Bujor demonstrează că activitatea de recoltare poate fi combinată cu administrarea gospodăriei.

„Se poate și aici, în România, dacă vrei să muncești. Dimineața sunt aici până la ora 14:00, mi-am făcut norma, cam vreo 300 de lei”, povestește aceasta.

La Stațiunea de Cercetare Viticolă din Târgu Bujor, suprafața de 230 de hectare cultivată cu viță-de-vie este recoltată în prezent cu sprijinul a doar circa 30 de culegători, deși ar fi nevoie de cel puțin 60 de persoane pentru a finaliza culesul în timp util.

Dacă unii dintre lucrători pun această situație pe seama reticenței oamenilor față de efortul fizic, reprezentanții conducerii atrag atenția asupra concurenței ridicate din zonă.

„Lipsa muncitorilor este din faptul că, în zonă, este puțină forță de muncă, care, în perioada asta, este asimilată și de particulari”, explică directorul adjunct Iulian Munteanu.

Producția estimată în acest an se ridică la aproximativ 4,5 tone la hectar, însă cantitatea valorificată integral depinde de viteza de cules. Lăsați prea mult pe butuc, strugurii riscă să putrezească, să fie mâncați de insecte și păsări sau să își piardă boabele. Totodată, deși întârzierea culesului sporește nivelul de zaharuri din boabe și favorizează vinuri mai alcoolizate, volumul final scade, generând presiuni asupra prețului pe piață.