Credincioșii ortodocși îl celebrează, în fiecare an pe data de 8 mai, pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Deși adormirea sa este prăznuită oficial în calendarul creștin pe 26 septembrie, această dată din luna mai este dedicată unei minuni care are loc la mormântul său din Efes.

Sfântul Ioan provenea din Betsaida, fiind fiul pescarului Zevedei și al Salomeei. Este cunoscut drept cel mai tânăr dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus Hristos și cel care se autointitula în scrierile sale „ucenicul iubit”. Această apropiere deosebită de Mântuitor a fost marcată de momente-cheie, precum Cina cea de Taină, unde a stat la pieptul lui Iisus, sau momentul Răstignirii, când Hristos i-a încredințat grija față de Maica Domnului.

Potrivit datelor publicate de Știrile Kanal D, activitatea misionară a Sfântului Ioan s-a concentrat în regiunea Efesului după Adormirea Maicii Domnului. Acesta a suferit persecuții sub domnia împăratului Domițian, fiind exilat pe insula Patmos, locul unde a redactat texte fundamentale ale Noului Testament: Evanghelia sa, cele trei Epistole și Apocalipsa.

Tradiția creștină relatează că Sfântul Ioan a atins vârsta de peste 100 de ani. Simțindu-și sfârșitul aproape, acesta i-a instruit pe ucenici să îi sape un mormânt în formă de cruce, unde s-a așezat de bunăvoie. Ulterior, când mormântul a fost deschis de către discipoli, trupul apostolului nu a mai fost găsit.

Sărbătoarea de pe 8 mai amintește de minunea care are loc anual la mormântul său, de unde se ridică o pulbere fină, cunoscută sub numele de „mană”, despre care tradiția bisericească afirmă că are proprietăți tămăduitoare pentru cei bolnavi.

În biserici, se rostește troparul dedicat apostolului: „Apostole a lui Hristos, de Dumnezeu iubite, grăbește de izbăvește pe poporul cel fără de răspuns. Că te primește când cazi către El, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roagă-L de Dumnezeu cuvântătorule, și norul păgânilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.”