Credincioșii ortodocși și greco-catolici îl prăznuiesc în fiecare an, la data de 6 octombrie, pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei 12 ucenici apropiați ai lui Iisus Hristos. Cunoscut în tradiția creștină drept Toma „necredinciosul”, acesta este comemorat alături de Sfânta Muceniță Erotiida, în timp ce Biserica Romano-Catolică îl celebrează în aceeași zi pe Sfântul Bruno.

Originar din cetatea Galileii, Paneada, apostolul purta și numele de Geamăn. Potrivit scrierilor bisericești menționate de România TV, acesta s-a alăturat Mântuitorului impresionat de învățăturile și vindecările Sale: „Sfântul Apostol Toma, care se numește Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pământ cu oamenii și umbla prin cetăți și sate învățând popoarele și tămăduind toate suferințele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui și văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie și umbla după El, nesăturându-se de cuvintele cele dulci și de vederea preasfintei Sale fețe”.

Atitudinea sa de după Înviere a rămas un reper fundamental în istoria Bisericii. Reticența lui inițială a oferit o mărturie fizică a miracolului, el refuzând să accepte vestea până când nu a verificat rănile Mântuitorului. Când a căpătat certitudinea, a exclamat: „Cu adevărat ești Domnul meu și Dumnezeul meu”. Conform textului din Viețile Sfinților, „în acest chip s-a propovăduit învierea Domnului cu mai multă tărie, căci Mântuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu același trup cu care a pătimit pentru mântuirea noastră a înviat cu adevărat și S-a arătat ucenicilor”. Gestul a prilejuit și îndemnul hristic: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”.

O altă absență memorabilă a apostolului a fost la Adormirea Maicii Domnului. Sosind la trei zile după funeralii, Toma a fost copleșit de tristețe că nu a putut participa la îngropare. La dorința sa, ceilalți apostoli au deschis mormântul pentru a-i permite să aducă un ultim omagiu. În interior au găsit doar giulgiul, evenimentul devenind dovada ridicării cu trupul la cer a Fecioarei Maria. Datorită acestor conjuncturi, apostolul este privit adesea drept ocrotitor simbolic al celor care întârzie, integrându-se fără voie într-un plan rânduit.

După evenimentul Cincizecimii, Toma a plecat să răspândească Evanghelia în Orient și a ajuns până în teritoriile Indiei, unde a pus bazele unor comunități creștine timpurii. Acolo a suferit moarte de martir, fiind străpuns cu sulițele de către soldați.

În tradiția de rugăciune închinată sărbătorii din 6 octombrie se rostește: „O, Preasfinte Apostole al lui Hristos, cel ce îndoielnic şi zăbavnic te-ai arătat spre adeverirea desăvârşită a dumnezeieştii Taine a Învierii Domnului şi a preaslăvirii Preacuratei Sale Maici, cel ce în viaţa ta şi după moarte făcător de minuni te-ai arătat şi cu mucenicească cunună te-ai încununat, apără turma lui Hristos de toată rătăcirea şi îndoiala; pe noi, cei zăbavnici cu inima, ne întăreşte pe piatra mărturisirii Sale; cu rugăciunile tale dă tămăduire rănilor sufletelor şi trupurilor noastre şi ne mijloceşte mântuirea la sfârşitul vieţii noastre. Amin.”