Codul Civil stabilește norme riguroase privind delimitarea proprietăților, oferind claritate asupra modului în care trebuie construite gardurile dintre vecini pentru a preveni eventualele conflicte juridice. Potrivit legislației în vigoare, înălțimea maximă permisă pentru un gard despărțitor este, în mod obișnuit, de 2 metri. Orice structură care depășește această dimensiune este legală doar dacă regulamentele locale de urbanism prevăd excepții specifice.

Pe lângă criteriul înălțimii, construcția trebuie să respecte cu strictețe linia de hotar și să fie proiectată astfel încât să permită scurgerea apelor pluviale pe ambele terenuri. „Înălțimea gardului dintre vecini este de maximum 2 metri cu derogările de rigoare. Un gard despărțitor între vecini nu trebuie să încalce nici dreptul la proprietate și posesie al vecinului și nici nnu trebuie să fie amplasat doar pe o singură parte a unei proprietăți și în același timp trebuie să permită și scurgerea apei de pe el, pe ambele fonduri de proprietate”, se precizează în Codul Civil, conform informațiilor publicate de Cancan.

Responsabilitatea financiară pentru ridicarea gardului revine ambilor proprietari. Legea stipulează că ridicarea unei despărțituri este o obligație comună, iar costurile pentru materiale și manoperă trebuie împărțite în mod egal. În situația în care un vecin refuză inițial contribuția, acesta poate dobândi ulterior dreptul de coproprietate asupra gardului prin achitarea a jumătate din valoarea actualizată a investiției și a terenului aferent.

În ceea ce privește delimitările naturale, cum ar fi gardurile vii sau arborii, aceștia trebuie plantați la o distanță de cel puțin 2 metri de limita de proprietate, cu excepția plantelor de talie mică. Vecinul afectat are dreptul legal de a solicita tăierea ramurilor care îi invadează spațiul și poate păstra fructele căzute natural pe terenul său. Este important de reținut că un gard construit fără respectarea legii nu poate fi dărâmat decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive.