România se confruntă cu o problemă majoră în infrastructura publică, irosind anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă, conform raportărilor oficiale transmise Comisiei Europene pentru anul 2024. Această cantitate reprezintă aproximativ jumătate din totalul apei introduse în sistemele de distribuție, ceea ce înseamnă că 50% din resursă se pierde înainte de a fi facturată către populație.
Situația reiese dintr-un set de date tehnice transmise de autoritățile române în contextul implementării Directivei europene (UE 2020/2184) privind apa potabilă. Documentul, obținut și analizat de G4Media, vizează 47 de operatori regionali importanți. Companiile nu sunt identificate prin nume, ci prin coduri standardizate de tipul „RO-WaterSupplier”, raportarea conținând indicatori despre volumul de apă intrat în rețea și cel ajuns la consumatori.
În cifre absolute, în decursul anului 2024, în rețelele naționale au fost introduși 1.226.147.819 m³ de apă, însă doar 660.713.605 m³ au fost facturați. Diferența masivă, de peste 565 de milioane de metri cubi, constituie apă nefacturată, fenomen pe care oficialii îl consideră unul structural, având în vedere că datele pentru 2024 sunt considerate reprezentative pentru ultimii ani.
Pierderile, care în multe zone variază între 30% și 50%, sunt cauzate de avarii la conductele vechi, erori de măsurare, consum necontorizat sau furturi. Analiza arată că peste 58% din totalul pierderilor la nivel național, adică aproximativ 326 de milioane m³, sunt concentrate la doar zece mari operatori. Cele mai mari volume pierdute au fost raportate sub codurile RO-WaterSupplier-39 (59,6 milioane m³/an), RO-WaterSupplier-06 (52,1 milioane m³/an) și RO-WaterSupplier-24 (45,4 milioane m³/an).
Eficiența scăzută este vizibilă și prin volumul de apă pierdut pe fiecare kilometru de rețea. În România, valorile depășesc frecvent 15.000 – 20.000 m³/km/an, ajungând în unele locuri și la 30.000 m³, cifre de câteva ori mai mari decât standardele din sistemele moderne din Europa de Vest.
Datele transmise la Bruxelles nu au beneficiat de un audit extern independent, fiind bazate exclusiv pe auto-raportările furnizorilor, aspect confirmat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC). Până în anul 2028, Comisia Europeană va impune praguri maxime de pierderi, iar statele care nu se vor încadra vor fi obligate să implementeze planuri urgente de modernizare în termen de doi ani.
Expertul Dan Rădulescu subliniază gravitatea situației, precizând că aceste cifre confirmă o realitate deja cunoscută în sector. „Sunt date care se aliniază cu ce s-a raportat în trecut și cu datele care se folosesc în sector. Nu este derizoriu ca 50% din apă să fie pierdută, ori fizic – în marea majoritate –, ori prin erori tehnologice.”, a declarat acesta pentru sursa citată.
Impactul economic și de mediu este semnificativ, reflectându-se într-o pierdere medie de 38 m³ de apă anual pentru fiecare locuitor deservit. Expertul a explicat dimensiunea fenomenului: „Asta înseamnă aproximativ o treime până la o jumătate de vagon cisternă de apă pierdută anual pentru fiecare locuitor deservit”, adăugând că „nu este deloc nesemnificativ, nici economic, nici din punct de vedere al mediului și al resurselor irosite – mai ales în condițiile în care se discută despre necesitatea construirii unor noi lacuri de acumulare”.
Strategia Uniunii Europene pentru reziliența apei pune accent pe eficiența utilizării resursei, cerând statelor membre să prioritizeze reducerea pierderilor și scăderea cererii în fața creșterii ofertei. În contextul actual, expertul Dan Rădulescu avertizează: „Pe de-o parte, datele confirmă o stare de fapt știută. Pe de altă parte, este o provocare majoră să rezolvi problema: sunt necesare investiții masive, înlocuirea infrastructurii învechite, perturbarea activităților zilnice. Nu va fi deloc ușor. Dar pasivitatea nu este o soluție – lucrurile se deteriorează cu cât trece timpul.”