Omenirea a intrat într-o etapă critică de „faliment global al apei”, conform unui raport recent al Organizației Națiunilor Unite. Documentul avertizează că resursele hidrice ale planetei sunt consumate într-un ritm mult mai accelerat decât capacitatea naturii de a le regenera, proces influențat masiv de exploatarea excesivă, poluare și criza climatică.
Experții subliniază că numeroase sisteme de apă din întreaga lume au depășit deja un „punct fără întoarcere”. Fenomenul este vizibil prin retragerea lacurilor mari, dispariția zonelor umede și scăderea îngrijorătoare a pânzelor freatice folosite pentru agricultură și consum uman, informează AFP și Agerpres, citate de Digi24.ro.
Institutul Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate susține că vechile terminologii nu mai sunt de actualitate. „Termenii «stres hidric» şi «criză a apei» nu mai sunt suficienţi pentru a descrie noile realităţi mondiale”, se precizează în raportul care introduce conceptul de „faliment hidric”. Acest termen descrie situația în care utilizarea resurselor pe termen lung depășește regenerarea lor, provocând daune de mediu care nu mai pot fi reparate în mod rezonabil.
Impactul asupra ecosistemelor este sever. Datele arată că, în ultimele cinci decenii, au dispărut aproximativ 410 milioane de hectare de zone umede, o suprafață comparabilă cu cea a întregii Uniuni Europene. De asemenea, tot mai multe râuri mari nu mai reușesc să ajungă la vărsarea în mare în anumite perioade ale anului.
O altă vulnerabilitate majoră este legată de rezervele subterane: aproximativ 70% din principalele pânze freatice ale lumii sunt în declin pe termen lung. În acest context, scenariile de tip „Ziua Zero”, în care orașele sunt forțate să asigure necesarul de apă doar prin raționalizări stricte, devin realități tot mai frecvente în mediul urban.
Schimbările climatice accelerează această prăbușire a sistemelor hidrice. Din 1970 și până în prezent, peste 30% din masa glaciară a lumii s-a topit, diminuând cantitatea de apă provenită din topirea sezonieră a zăpezii, de care depind sute de milioane de oameni.
Kaveh Madani, directorul centrului de cercetare al ONU și autor al studiului, avertizează că, deși nu toate țările resimt egal această lipsă la nivel individual, realitatea este alarmantă la nivel colectiv. Acesta a subliniat necesitatea unei revizuiri a politicilor globale: „Să recunoaştem această realitate dură acum, înainte de a provoca daune ireversibile”.
Raportul, bazat pe statistici riguroase și verificat de experți independenți, confirmă gravitatea situației. Tim Wainwright, directorul general al WaterAid, a declarat că acest studiu „scoate în evidenţă o realitate dură: criza globală a apei a ajuns la un punct fără întoarcere”. Deși unii cercetători care nu au participat la studiu avertizează că situația este diferită de la o regiune la alta, aceștia au salutat atenția acordată acestei probleme globale majore.