Sărbătoarea Botezului Domnului, celebrată anual pe data de 6 ianuarie, reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale calendarului creștin, fiind însoțită de tradiții străvechi menite să aducă protecție și prosperitate. Potrivit publicației CSID, Boboteaza nu marchează doar sfințirea apelor, ci și un moment de purificare a gospodăriilor prin ritualuri specifice.

Unul dintre cele mai importante obiceiuri de Ajunul Bobotezei vizează așezarea mesei ritualice. Pentru a asigura sănătatea și protecția familiei pe parcursul întregului an, tradiția cere ca sub fața de masă să fie pus fân, iar la fiecare dintre cele patru colțuri ale mesei să fie așezat câte un bulgăre de sare. Această practică simbolică are rolul de a alunga energiile negative și de a atrage belșugul în casă.

Masa de sărbătoare cuprinde 12 feluri de mâncare de post, printre care se numără coliva, prunele afumate, sarmalele cu crupe și borșul de pește. Conform datinilor, nimeni nu are voie să mănânce până când preotul nu sfințește locuința cu agheasmă, strigând „Chiralesa”, termen care provine din limba greacă și se traduce prin „Doamne, miluiește!”. După vizita preotului, o parte din bucate este oferită animalelor din curte pentru a fi ferite de boli.

În plan public, cel mai spectaculos moment rămâne sfințirea apelor. Preoții aruncă o cruce în râuri sau lacuri, iar bărbații curajoși se întrec pentru a o recupera din apa înghețată. Se crede că cel care scoate crucea la mal va fi binecuvântat cu noroc tot anul. În paralel, fetele nemăritate își pun busuioc sub pernă în noaptea de 5 spre 6 ianuarie pentru a-și visa ursitul.

Alte superstiții menționate de sursa citată includ credința că animalele vorbesc la miezul nopții despre comori ascunse, iar prezența promoroacei pe pomi în dimineața de Ajun anunță un an agricol extrem de roditor. Sărbătoarea de pe 6 ianuarie este urmată imediat de ziua Sfântului Ioan Botezătorul, marcând astfel finalul oficial al perioadei sărbătorilor de iarnă.