Sărbătoarea Sfântului Gheorghe este strâns legată, în tradiția românească, de bunul mers al agriculturii și de protecția gospodăriei, conform unei analize publicate de Gândul.ro. Semnificația numelui de origine greacă „Gheorghios”, care se traduce prin „agricultor”, fundamentează majoritatea obiceiurilor din această zi, în care credincioșii caută semne ale belșugului viitor.

Prognoza populară indică faptul că precipitațiile înregistrate în această zi de sărbătoare sunt un semn de bun augur pentru recolta de grâne, prevestind un an agricol deosebit. Pentru a asigura rodul câmpului, preoții din zonele rurale obișnuiesc să meargă la terenurile cultivate pentru a oficia rugăciuni speciale.

În ceea ce privește protecția casei, tradiția impune bărbaților să așeze ramuri verzi la exteriorul locuinței pentru a îndepărta spiritele rele sau strigoii. În același scop, se practică ungerea cu usturoi a punctelor de acces în casă, precum ferestrele, pragurile și hornurile. Simbolurile vegetale folosite diferă în funcție de zonă: în Muntenia se preferă ramurile de păr sau stejar, în Transilvania se utilizează leuşteanul şi rugul verde, iar în Banat casele sunt împodobite cu frunze de gorun sau fag.

Superstițiile legate de această zi interzic cu desăvârșire somnul, existând credința că persoanele care dorm de Sfântul Gheorghe vor fi lipsite de vlagă și leneșe pe tot parcursul anului. De asemenea, activitățile casnice precum spălatul rufelor, călcatul sau curățenia generală sunt oprite în această zi de sărbătoare.

Un alt obicei important vizează sănătatea, românii crezând că cei care se spală în zori într-o apă curgătoare vor fi feriți de boli. Tot în această zi, se colectează plante medicinale de pe câmp pentru a fi păstrate peste an, iar gunoiul strâns din curte este depozitat la rădăcina pomilor fructiferi pentru a stimula procesul de rodire.