Ziua mondială de luptă împotriva maladiei Alzheimer este marcată joi, 21 septembrie, o ocazie de a atrage atenția asupra unei afecțiuni neurodegenerative care afectează aproape 50 de milioane de persoane la nivel global, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Deși este mai bine diagnosticată în prezent, această boală rămâne fără un tratament curativ, ceea ce face ca prevenția și diagnosticarea timpurie să fie esențiale.
Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această boală provoacă o deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive, culminând cu pierderea autonomiei bolnavului. Simptomele includ pierderi repetate de memorie, dificultăți de orientare și tulburări ale funcțiilor executive, cum ar fi incapacitatea de a utiliza obiecte familiare, precum telefonul mobil.
Aceste semnale ar trebui să determine persoanele afectate sau aparținătorii să solicite consult medical sau să se adreseze centrelor specializate, unde pot fi efectuate teste neuropsihologice pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului.
Conform OMS, la nivel mondial există aproximativ 47 de milioane de persoane diagnosticate cu demență, dintre care 60-70% suferă de maladia Alzheimer. În fiecare an, se înregistrează aproximativ 9,9 milioane de cazuri noi.
Medicul neurolog Stephane Epelbaum, de la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris și cercetător la Institutul de studiere a creierului și măduvei spinale (ICM), explică faptul că, în majoritatea cazurilor, cauza exactă a bolii nu este cunoscută. „Nu știm de ce la anumite persoane neuronii încep să degenereze, în timp ce acest lucru nu se întâmplă la alți oameni”, a declarat acesta, adăugând că „cascada de evenimente care duc la această degenerescență este tot mai bine cunoscută”.
Vârsta reprezintă cel mai important factor de risc, conform OMS. Se estimează că, începând cu vârsta de 85 de ani, una din patru femei și unul din cinci bărbați sunt afectați de Alzheimer. De la 65 de ani, riscul de a dezvolta boala se dublează la fiecare cinci ani.
Totuși, maladia Alzheimer nu trebuie considerată o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Există o formă ereditară, care reprezintă aproximativ 1% din cazuri, manifestându-se precoce, în jurul vârstei de 60 de ani sau chiar mai devreme.
Pentru formele non-ereditare, factorii de risc identificați includ sedentarismul, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, fumatul, consumul excesiv de alcool și alimentația dezechilibrată. De asemenea, OMS menționează depresia, nivelul scăzut de instruire, izolarea socială și lipsa activităților intelectuale ca factori care pot contribui la apariția bolii.
Diagnosticarea maladiei Alzheimer a fost mult timp dificilă, fiind confirmată în mod cert doar post-mortem. Astăzi, procesul este mult mai accesibil și se bazează în primul rând pe examinarea clinică și teste neuropsihologice, menite să evalueze tulburările cognitive.
Pentru confirmarea diagnosticului, medicii pot utiliza metode imagistice, precum rezonanța magnetică nucleară (RMN) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET), care permit vizualizarea modificărilor la nivel cerebral. De asemenea, puncțiile lombare pot fi efectuate pentru identificarea unor markeri specifici bolii.
În prezent, nu există un tratament curativ pentru maladia Alzheimer. Fundația pentru Cercetări Medicale (FRM) din Franța subliniază că numeroase strategii terapeutice se află încă în faza de cercetare fundamentală.
Există medicamente care pot reduce acumularea plăcilor amiloide, leziunile cerebrale caracteristice bolii, însă acestea nu s-au dovedit eficiente în stoparea evoluției maladiei atunci când sunt administrate singure.
Profesorul Epelbaum estimează că viitoarele tratamente vor consta cel mai probabil într-o combinație de mai multe medicamente, menite să vizeze diversificatele disfuncții cauzate de Alzheimer.
Sursa: doctorulzilei.ro