Companiile care au în proprietate imobile trebuie să verifice cu atenție data la care a fost efectuată ultima evaluare a acestora. Potrivit legislației actuale, dacă au trecut 5 ani de la ultima raportare, este obligatorie realizarea unei noi evaluări pentru a evita penalizări financiare sau recalculări automate care pot mări semnificativ taxele datorate.

Chiar dacă autoritățile locale nu modifică cotele de impozitare, absența unui raport de evaluare actualizat poate genera costuri suplimentare importante pentru firme. Specialistul în evaluări imobiliare Adrian Vascu a explicat pentru Observator News că actualizarea valorii impozabile este esențială pentru menținerea unui regim fiscal corect.

Reguli pentru clădirile nerezidențiale

În cazul spațiilor cu destinație nerezidențială deținute de persoanele juridice, algoritmul de calcul rămâne neschimbat. Totuși, impozitul poate crește dacă pragul de 5 ani de la ultima evaluare a fost depășit, fiind necesară o nouă expertiză pentru a stabili valoarea de piață actuală.

• Evaluarea trebuie întocmită exclusiv de un expert autorizat.
• Contribuabilul are obligația de a depune raportul la direcția fiscală a primăriei.
• Dacă documentul nu este prezentat în termenul legal, primăria va aplica o cotă penalizatoare de 5% asupra valorii imobilului.

Imobilele rezidențiale aflate în patrimoniul firmelor

Obligația reevaluării la fiecare 5 ani se aplică și în cazul clădirilor rezidențiale deținute de companii. În situația în care firma nu actualizează valoarea activului, impozitul va fi calculat conform grilelor stabilite pentru persoanele fizice, fapt ce poate conduce la o valoare impozabilă mai ridicată. Procesul de evaluare trebuie să respecte aceleași standarde și algoritmi folosiți pentru proprietățile rezidențiale ale cetățenilor.

Calculul pentru clădirile cu utilizare mixtă

Pentru imobilele care servesc atât ca sediu de firmă sau spațiu comercial, cât și ca locuință, raportul de evaluare este de asemenea obligatoriu după 5 ani. Evaluatorul stabilește valoarea totală a clădirii, urmând ca aceasta să fie împărțită procentual, în funcție de declarația pe proprie răspundere a proprietarului privind utilizarea spațiului.

Primăria va aplica ulterior cote de impozitare diferite pentru fiecare zonă a clădirii. Adrian Vascu a oferit un exemplu de calcul pentru o clădire evaluată la 100.000 de lei, unde 45% din suprafață este rezidențială și 55% nerezidențială:

• Pentru segmentul rezidențial (45.000 lei), la o cotă de 0,1%, impozitul este de 45 de lei.
• Pentru segmentul nerezidențial (55.000 lei), la o cotă de 1%, impozitul este de 550 de lei.
• Suma totală de plată pentru întregul imobil ajunge astfel la 595 de lei pe an.