În 2010, Gică din Iași a plecat în Italia, la cules de mandarine. Și a fost dat dispărut. Ce s-a întâmplat acum, după 12 ani

eduard

In 2010, Gică din Iași a plecat în Italia, la cules de mandarine. La scurt timp, el a fost dat dispărut, iar familia lui nu a mai avut nicio veste despre el. Acum, după 12 ani, fiica lui, Larisa, încearcă să dea de urmele lui.
Ciprian Gică Șunguru locuia în Iași și, pentru că avea nevoie de un venit în plus, a plecat la cules de mandarine, în Italia. A ajuns în regiunea Calabria și s-a angajat ca muncitor sezonier.
Timp de doi ani totul a mers bine și a comunicat constant cu familia sa, dar la un moment dat, în 2012, a rupt orice legătură cu apropiații.
„A plecat la muncă în Italia, în anul 2010, când eu aveam 8 ani, la mandarine. Ultima dată a fost văzut de niște prieteni din Hârlău, în Calabria, la spitalul municipal, având probleme cu rinichii.
Pe urmă, au spus că ar fi prin Milano, apoi că ar fi mort, dar nu am avut nicio informație concretă. Am încercat toate variantele pentru a da de el, dar nimic”, a povestit Larisa, fiica bărbatului, citată de presa ieșeană.
Motivul pentru care nu a putut fi dat în urmărire internațională
Fata afirmă că era un om calm, dar mai avea probleme cu alcoolul.
Pentru a putea da de urmele tatălui ei, ieșeanca a decis să își scrie povestea pe rețelele de socializare. Astfel, ea speră că cineva îl va recunoaște din descrierile ei și va ajunge din nou să își strângă părintele în brațe.
„Bunica știa că dormea cu un albanez într-o mașină, în apropiere de locul în care lucra, lângă Penny sau Coop. După ce a dispărut, bunica mea a făcut o plângere la Poliție în Iași, dar i s-a spus că nu poate fi dat în urmărire prin Interpol, deoarece el nu avea probleme cu autoritățile. Era un om calm, muncitor, doar că avea unele probleme cu băutura”, a mai spus fiica bărbatului dispărut în 2012.
Larisa spune că a avut o relație foarte frumoasă cu tatăl ei.
„Mă scotea des în oraș, ne plimbam, acestea sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am cu el”, mai spune fiica lui Ciprian Gică Șunguru.

Lasă un comentariu