Intervalul cuprins între jumătatea lunii ianuarie și mijlocul lui februarie este considerat cel mai riscant pentru sănătatea mușcatelor. În această perioadă, zilele cu temperaturi ceva mai ridicate îi pot păcăli pe posesorii de plante, determinându-i să le ude excesiv sau să le expună la lumină intensă. Dacă ulterior apar scăderi bruște de temperatură sub pragul de -5 grade Celsius, plantele pot fi grav afectate.
Un gest care pare inofensiv în mijlocul iernii are potențialul de a compromite definitiv mușcatele, putând duce chiar la moartea acestora. Potrivit informațiilor furnizate de Gandul.ro, care citează publicația Click, problema majoră nu o reprezintă gerul constant, ci oscilațiile termice neașteptate care pot fi fatale pentru plantele aflate în starea de repaus vegetativ.
Societatea Națională de Horticultură din Franța explică faptul că amenințarea principală este șocul termic. Pe timp de iarnă, plantele intră într-o etapă de conservare cu un necesar minim de hidratare. Dacă udarea este reluată în ferestrele de vreme blândă, se activează circulația sevei, iar o revenire bruscă a frigului transformă apa din celule în gheață, distrugând țesuturile interne prin dilatare.
Pentru a preveni pierderea exemplarelor, experții recomandă evitarea stimulării lor premature. Udarea ar trebui efectuată doar dacă substratul este complet uscat, folosind cantități foarte mici de apă – aproximativ un pahar mic la un interval de trei sau patru săptămâni. Este indicat ca mușcatele să fie păstrate în locuri răcoroase, dar protejate de temperaturi extreme, fără a fi lăsate în bătaia directă a soarelui sau lângă surse puternice de căldură.
În sezonul rece, metabolismul mușcatelor este încetinit semnificativ, iar procesul de evaporare este aproape inexistent. O perioadă scurtă de dezgheț poate declanșa procese interne delicate care, odată lovite de gerul ulterior, provoacă înnegrirea tulpinilor și necrozarea țesuturilor. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „embolie de gheață”, poate duce la moartea plantei în doar câteva zile.